Pentru orice francez, ziua de 14 iulie are o semnificaţie deosebită, cu o puternică încărcătură emoţională. Fiind vorba despre Revoluţia Franceză, de la 1789 încoace, se poate spune că ziua de 14 iulie a însemnat sfârşitul a ceea ce s-a numit „Vechiul Regim“ şi, totodată, începutul unei noi ere.
14 iulie a devenit apoi ziua naţională a Franţei, sărbătorită cu entuziasm şi patriotism în fiecare an.
Această zi nu este însă specială numai pentru francezi, ci şi pentru orice francofon. De aceea, profesorii de limba franceză nu au dorit să lase să treacă neobservat acest eveniment. Deşi este vacanţă, ei au organizat, la iniţiativa prof. Alina Wonnerth, o întâlnire pentru a se bucura, împreună, de tot ce aduce aminte de Franţa, cultura şi spiritul ei. Aşa cum a spus şi Carmen Şulţ, prof. la Liceul „Traian Vuia“, au fost momente în care profesorii au simţit mai mult franţuzeşte, au ieşit din cotidianul românesc şi au intrat în cel francez.
Au fost puţini care au adus acest omagiu, deşi Franţa a fost pentru români un model cultural, iar dintre oficialităţi au fost prezenţi doar prof. Florica Molnar (Inspectoratul Şcolar Judeţean) şi dl Vlădulescu (Consiliul Judeţean).
Pentru unii, Franţa a rămas încă un model, în ciuda victoriei limbii engleze, în ciuda faptului că auzim de multă vreme că Parisul nu mai este un centru cultural indispensabil, că francezii sunt decadenţi, că limba lor a trecut. Pentru unii, modelul cultural francez este încă viu, roditor, şi, fără el, lumea spiritului ar fi mai săracă.
Acest lucru nu l-au uitat nici oamenii de cultură şi bibliotecarii din Caraş-Severin, care, la rândul lor, au marcat acest eveniment şi l-au comemorat pe Charles Baudelaire (poet francez).
Oana Copocean