REȘIȚA – Este dăruit Muzeului Literaturii Române de Centenar, lucrarea fiind inspirată de stră-străbunicul ei, participant şi votant al Marii Uniri.
Aflând despre onoranta ei legătură de rudenie cu unul dintre cei 1228 de delegaţi de drept care au fost prezenţi la Alba Iulia în urmă cu 100 de ani, „micuţa“ încă şi talentata pictoriţă Maia Truţulescu, elevă la Liceul de Arte Sabin Pautza din Reşiţa, a realizat un tablou pe care l-a intitulat „Visul României Mari“. Stră-străbunicul ei, Ioan Andrei Mircea, a fost delegat titular şi a participat pe 1 decembrie 1918 la dezbaterile din actuala Sală a Unirii, votând Rezoluția Adunării Naționale, prin care era decretată Unirea Transilvaniei cu România. Conform Regulamentului privind alegerea delegaților, decretarea Unirii Transilvaniei cu România trebuia făcută de reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale. Astfel, prezența lui la Marea Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 s-a datorat faptului că era delegat (titular) al Corului bisericesc și lumesc din Doman.
Şi cum nimic nu este întâmplător, destinul a făcut ca Maia să fie născută în aceeaşi zi cu cea a îndepărtatei sale rude, la o distanţă de 130 de ani, respectiv 11 ianuarie 2010 – Maia şi 11 ianuarie 1880 – stră-străbunicul ei. Un motiv în plus să-i aducă un omagiu înaintaşului ei şi celebrării unui veac de la marele eveniment istoric. Nu o putea face mai bine decât vizual, prin realizarea acestui tablou, o lucrare în tehnica acril pe pânză cu dimensiunile de 1/1m. Foarte curând, tabloul se va afla la loc de cinste în Muzeul Național al Literaturii Române din București, instituție care organizează în această perioadă o serie de manifestări culturale legate de Centenar. În viziunea Maiei, ideea de România este întruchiparea unui copil, a unei fetițe îmbrăcate în port popular tradițional, protejată de milioane de brațe și palme întinse. Fetița zâmbeşte, visează sau doar exprimă mulțumire într-un surâs inocent. Expresia feței creează linişte sufletească, bucurie, împlinire și, nu în ultimul rând, siguranță. Copilul – România se simte, la împlinirea celor 100 de ani, în familie, protejat, fără griji. Este acolo unde și-ar dori orice fiu sau fiică, acolo unde iarba şi cerul veghează la bucuria vieții, sub mângâierea tandră a părinților, la liniștea somnului cu visele sale mărețe. Mâinile mici sau mari sunt, de fapt, urme ale existenței, ale precursorilor, ale noastre, ale viitorului, ale viselor .
În calitate de oficial în Relaţii Publice din partea Muzeului Național al Literaturii Române, Elena Loreta Popa i-a mulţumit talentatei pictoriţe pentru frumosul ei gest de a dona lucrarea Muzeului: „Maia Truțulescu demonstrează că sângele apă nu se face și că rădăcinile, odată înfipte în pământ, vor încolți din nou, dacă au condițiile favorabile vieții. Ce poate fi mai important decât să ai privirile spre cer şi rădăcinile întregi? Faptul că a ales să doneze Muzeului Național al Literaturii Române o lucrare intitulată «Visul României Mari» în anul Centenarului Marii Uniri, îmi spune că rădăcinile ei au încolțit și că privirile ei spre cer sunt mai limpezi ca oricând. Lucrarea ei va rămâne într-un loc dedicat culturii române, într-un loc care știe să prețuiască valoarea, într-un loc care știe a păstra esența unei comori, pentru a o arăta celor care vin după noi. Muzeul Național al Literaturii Române este onorat să primească în anul Centenarului României Mari un semn al iubirii față de țara pe care o numim cu bucurie patria noastră, care poartă semnătura unui artist aflat la o vârstă fragedă, dar care știe ce înseamnă identitate națională. Mulțumim Maia Truțulescu pentru că nu ai uitat că sângele apă nu se face, ai rădăcini înfipte adânc în pământul românesc și privirea spre cer mai mult decât limpede!“