REŞIŢA – Cel mai bun spectacol al Teatrului de Vest din stagiunea 2017-2018 a avut parte de o premieră aplaudată şi ovaţionată cu „Bravooo!“. După ce a iscat discuţii în urma unei repetiţii generale cu public, spectacolul a întrecut aşteptările multor concetăţeni, care au reacţionat favorabil la prima reprezentaţie, aplaudând spontan anumite scene şi replici.
Acest proiect experimental a fost realizat pe baza unei riguroase documentări din viaţa oraşului, întreaga acţiune derulându-se într-un ritm alert, actorii interpretând consecutiv mai multe roluri. În spectacol se regăsesc, pentru un prim episod (există documentaţie pentru mai multe) al seriei Reşiţa documentară, cele mai reprezentative repere, în măsură să redea pulsul actual al cetăţii, instituţii, oameni ai locului şi poveştile lor, cu necesarele întoarceri în trecut, astfel încât informaţiile conţin şi material despre istoria oraşului.
Foarte dinamic, solicitându-i la maximum pe actori, puţini oricum, spectacolul este extrem de echilibrat în redarea categoriilor socio-profesionale şi de vârstă ale locuitorilor, adaptarea la noile activităţi economice, interactivitatea aspectând chiar relaţiile dintre oameni, care mai toţi se (re)cunosc între ei. Sunt accentuate unele tipologii care ar intra în categoria râsu-plânsu, stârnind hohote de râs sau dimpotrivă, momente de reflecţie, banalul şi sublimul redând stări emoţionale pe măsură. E tragi-comedia multor oraşe din România, în care se oglindeşte realitatea unei interminabile tranziţii. De la problematica existenţială şi un prezent sumbru din care mai ales cei tineri vor să plece, la conservatorismul atribuit unor personaje, pe alocuri cu un excesiv patriotism local, scenariul contribuie la o reformulare a propriei viziuni a spectatorului asupra viitorului. Paradoxal, ca o gură de aer vin acele scene din cimitir, de maximă sensibilitate, încărcate de poezie, în care se întrezăreşte, totuşi, speranţa.
Dacă la o primă vizionare a spectacolului a predominat impresia unui oraş cenuşiu, fără orizont, cu o populaţie îmbătrânită prematur, un oraş care se îngroapă zi de zi cu fiecare înmormântare, vizionarea din seara premierei a şters orice urmă de îndoială asupra echilibrului tuturor aspectelor, inclusiv raportul dintre generaţii fiind prezentat echitabil. Oricât de cârcotaş ai fi, pentru o primă încercare a unui astfel de spectacol, mai bine de atât nu se poate. Pentru evitarea unor posibile situaţii conflictuale, însă fără a se renunţa la o scenă de milioane, pe care au văzut-o doar prietenii Teatrului de Vest la repetiţia generală cu public, inspirată a fost mişcarea de a reda secvenţele radiofonice ale unei emisiuni interactive, semnalând aspectele îmbătrânirii populaţiei prin tânărul post Radio Guerrilla, un radio care chiar există în Bucureşti din 2004 şi care emite online sub deviza „Binili învinge“ şi „Vrem mai mult decât un radio“.
Întreaga acţiune din „Secretul fericirii la Reşiţa“ a fost inspirată, aşa cum a mărturisit regizorul timişorean Ştefan Iordănescu, de interviul lui Matei Mircioane cu venerabilul prieten al munţilor Ioan Adamek, în vârstă de 92 de ani, titlul articolului fiind preluat ca titlu de spectacol. Practic, scena finală a dat textul piesei, pensionarul nostru pasionat de natură şi drumeţii exclamând: „Cum să fii nefericit la Reşiţa, când în jurul oraşului trăiesc atâtea specii de orhidee!”. Trebuie să ieşi în împrejurimi ca să vezi Reşiţa cu alţi ochi, să-i remarci frumuseţea şi să-ţi descoperi fericirea de a trăi într-un asemenea oraş. Unii spectatori au spus că monologurile sunt prea lungi, că se insistă prea mult pe anumite texte, însă şi acestea sunt bine gândite pentru a lăsa răgaz reflecţiei. Scena finală e proiecţia unui oraş, care cu siguranţă, trebuie să înflorescă. Dacă e să fim cinstiţi în materie de merite, fiindcă avem de-a face cu un succes imens al Teatrului de Vest, toată trupa care contribuit la realizarea spectacolului, de la actorii noştri minunaţi, pe care i-a lăudat şi regizorul, spunând că „Noi n-am ştiut la Timişoara ce actori buni sunt la Reşiţa“, la cei care au realizat scenariul, documentarea, muzica, coregrafia, luminile, imaginile video de fundal, toţi tehnicienii, până la directorul, care a avut curaj să facă un asemenea gen de spectacol inspirat de istoria locului, absolut toţi trebuie lăudaţi şi recompensaţi, măcar cu aplauzele noastre. La premieră, chiar au fost aplaudaţi, ovaţionaţi îndelung cu „Bravoooo!“ şi felicitaţi cu flori de publicul care a umplut sala până la refuz.
Spectacolul a fost realizat de Mihaela Michailov, Mădălina Petre-Ghiţescu şi Matei Mircioane. Regia: Ştefan Iordănescu; Scenografia: Dorothea Iordănescu; Muzica: Ildiko Fogarassy. Light design: Alexandru Stănescu; Video design: Sebastian Hamburger; Coregrafia: Mădălina Ghiţescu-Petre. În distribuţie: Camelia Ghinea, Ana-Maria Cizler, Andrada Samoilă, Dan Mirea şi Marius Tudor.