REȘIȚA – O lume întreagă a vorbit, fie chiar şi pentru câteva clipe, despre succesul Simonei Halep, cea care, la numai 26 de ani, a urcat România pe unul dintre cele mai importante podiumuri ale lumii, acolo unde nu a mai fost de patru decenii.
Un vis împlinit prin muncă, aşa cum ar trebui, de fapt, să fie realizat orice vis. Aceasta este calea corectă: muncă, ambiţie, atitudine, puterea de a învăţa din greşeli. Ea trebuie să fie un exemplu, nu beizadeaua care îşi turează maşina în faţa ta ca să te impresioneze, şi nici cei care au tot ce vor fiindcă au avut norocul să se nască printre părinţi cu bani mulţi, dar nenorocul de a fi lăsaţi să se piardă prin viaţă tocmai pentru că nu au grija zilei de mâine. Sigur, nu toţi putem scrie istorie, aşa cum a scris Simona Halep la Paris, dar fiecare, individual, ne putem lăsa o amprentă pozitivă în propriile realităţi, putem fi exemple bune pentru cei din jur.
Printre mii de mesaje de apreciere, sigur că au existat şi păreri răutăcioase, că aşa suntem noi românii. Din fotoliu de acasă putem scrie orice, chiar pentru unii este greu şi să gândească corect, dar să mai aibă vreo performanţă. Unii dintre acești supărați țipau că joacă pe bani mulți. Da, este adevărat că în astfel de competiții se învârt bani, chiar foarte mulți, dar sunt bani munciţi cu greu, sunt reuşite în spatele cărora stau sacrificii mari. Sportivii de performanță (și mă refer aici la cei adevărați) nu prea au avut copilărie, nu au stat pe maidane la caterincă sau în fața blocului la crăpat semințe, ci au transpirat, au înghițit praf și și-au pus pielea la bătaie, la propriu, prin săli și stadioane. Iar pentru cei care au uitat, înainte să înceapă cu adevărat să urce în top, Simona Halep și-a făcut o operație de micșorare a sânilor. Țin minte și acum părerologii care râdeau pe atunci. Că de, dacă era fată deșteaptă, nu mai alerga ca proasta după o minge, ci profita de ce i-a dat mama natură, trăgea un decolteu până la buric să pună în valoare balcoanele și-și găsea imediat vreun tip cu ceafa lată, potent financiar pe spinarea statului, care să o bage asistentă pe la vreo emisiune TV, ca să aibă și ei la ce saliva… Acum că are milioane de euro, frustrații se zgârie pe ochi și se întreabă de ce „aia“ are, în timp ce ei, oameni muncitori și cinstiți, iau berica cea de toate zilele pe caiet, de la buticul din colț.
Simona Halep îşi merită din plin toate câştigurile, iar răutăţile nu contează. Atunci când marile ziare ale Europei şi lumii acordă spaţiu reuşitei unui român este un lucru mai mult decât important. Cel mai mult mi-a plăcut titlul dat de ziarul spaniol El Pais, care a titrat simplu: În sfârşit, Simona Halep! Un nume, un om, asta trebuie reţinut. Asta trebuie să vedem, asta trebuie să aducă bucurie şi speranţă unei naţii care parcă nu îşi mai găseşte direcţia.
Şi apropo de această naţie, evenimentul săptămânii trebuia să fie mitingul de la București, cei în jur de 100.000 de oameni care au fost sâmbătă seara să protesteze. Organizatorii spun că mitingul era împotriva statului „paralel“, mulți dintre protestatari însă habar n-aveau ce fac de fapt acolo, se bucurau și ei de o excursie până în capitala României. Ironia sorții a fost că s-a nimerit ca mitingul PSD-ului să cadă în aceeași zi cu victoria Simonei Halep și, în loc să le pese de steagurile roșii, premierii agramați, politicienii corupți, staturile paralele și perpendiculare, conspirațiile, soroșismele și obișnuita recuzită de duzină, românilor le-a păsat de adevărata victorie. Adică cea în care un singur om a ridicat în spectacolul frumos al lumii o ţară pe care alţii o coboară prin spectacole ieftine, indiferent care ar fi forma lor.
Halep poate fi un exemplu pentru orice român. Şi pentru cei cărora le este lehamite de tot ce se întâmplă în jur, şi pentru cei care au impresia că nu se mai pot ridica din genunchi, şi pentru cei care cred că banii înseamnă totul, şi pentru cei care habar nu au de ce au mers sâmbătă seara la Bucureşti și care poate se vor întreba în cele din urmă de ce au făcut-o. Pentru toţi românii. Pentru că toţi putem avea reuşite ale caracterului, sufletului, minţii…
Foto: michaeljfite.com