CARAS-SEVERIN – Indiferent de veniturile bătrânilor găzduiţi, spunea Elena Solomonesc, directorul Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială.
La final de an, vârstnicii au fost din nou în centrul atenţiei, cu prilejul şedinţei Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice din judeţul Caraş-Severin. A fost prezentat raportul activităţii comitetului pe primele 11 luni ale acestui an şi programul şedinţelor pentru anul viitor, iar Elena Solomonesc, directorul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, a detaliat, în faţa prefectului Matei Lupu, situaţia serviciilor publice şi private destinate persoanelor vârsnice din judeţ. Oficialul a apreciat în special activitatea ONG-urilor în domeniu şi a precizat că, în judeţ, aproape toate centrele rezidenţiale publice destinate celor de vârsta a treia funcţionează cam la jumătate de capacitate, având foarte multe locuri libere. Excepţie face doar centrul de la Glimboca, care are un singur loc liber. Trist este că, din păcate, există zone întinse în judeţ unde nu activează niciun astfel de centru…
Pentru a ajunge în ceea ce până nu demult se chema azil de bătrâni, trebuie însă să existe o stare de dependenţă, iar persoana în cauză să nu aibă familie sau să nu existe alte persoane obligate s-o întreţină. Potrivit unei hotărâri de guvern, standardul minim de cost pentru aceste servicii este de 1.982 lei pe lună, bani din care beneficiarul trebuie să achite 60% din venitul propriu lunar, fără însă a depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin. Restul este suportat de către susţinătorii legali, dacă au venit pe membru de familie mai mare 782 de lei. În caz contrar, cheltuielile sunt asigurate din bugetul instituţiei gazdă, iar în ultimă instanţă din bugetul Consiliului Judeţean, din cel al autorităţilor locale sau din cel de stat.
„Atunci când se analizează solicitarea unei persoane, se verifică inclusiv domiciliul. Căminele pentru persoanele vârstnice aflate în structura Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (Reşiţa, Caransebeş şi Sacu – n.r.), şi care aparţine de Consiliul Judeţean, se referă la persoanele din Caraş-Severin care pot fi beneficiarele acestor centre, sublinia Elena Solomonesc. Centrele înfiinţate la Anina şi la Bocşa, care sunt în subordinea Consiliului Local, trebuie să se asigure că beneficiarii provin din aceste comunităţi. Aici a fost o mare problemă: atâta timp cât au fost finanţate integral de la bugetul de stat, nu a fost nimeni interesat să verifice de unde provin aceşti beneficiari, şi mă refer strict la Anina şi la Bocşa. Când n-au mai fost finanţate, au avut grijă să-şi pună ca şi criteriu de eligibilitate: persoane care vin din comunitate, pentru că asta este legea. De asta se înfiinţează ca să se adreseze comunităţii. Privaţii, atâta timp cât nu solicită subvenţie de la bugetul de stat, nu solicită bani care să vină din bugetele locale, e problema lor de unde-şi primesc beneficiarii. Nu le putem impune şi nici nu e de dorit. Dar, din câte cunosc, toţi sunt din judeţul Caraş-Severin. (…) Aceste centre pentru persoane vârstnice nu se adresează în primul rând şi în exclusivitate persoanelor sărace! Se adresează persoanelor în vârstă dependente, care pot avea o situaţie financiară mai bună – deci o pensie mai mare –, o pensie mai mică sau deloc. Dar nevoia există oricum, şi subzistă principiul solidarităţii, deci celui care are o pensie mai mare automat îi iei mult mai mult. Să ne gândim că cine plăteşte 2.000 de lei, costul integral, beneficiază de aceleaşi servicii ca şi cel care plăteşte zero lei. Adică doar el plăteşte zero lei, că statul plăteşte restul. Deci există principiul solidarităţii şi cel al nevoii. (…) Serviciile publice de asta sunt înfiinţate, să le ofere acea şansă“.