BĂILE HERCULANE – În timp ce pensiunile s-au dezvoltat în staţiune, obiectivele cu valoare istorică sunt abandonate sau scoase la vânzare.
Deşi toată lumea speră ca staţiunea de pe Cerna, cu cel mai bogat trecut istoric din România, să renască, investitorii care să o aducă în stadiul a ceea ce era odată ori lipsesc, ori renunţă. Hotelul Carol I (cunoscut şi sub numele de Hotel Traian), ce a aparţinut Casei Imperiale a Austriei până la tratatul de la Versailles, se vinde cu 1.200.000 de euro. Asta după ce actualul deţinător a încercat să îl reabiliteze începând din 2011 încoace.
Administrația locală din Băile Herculane nu s-a arătat interesată de cumpărarea fostului Pavilion 1 – Hotel Traian (fost Carol). La finele lunii octombrie 2016, Consiliul Local a decis să nu se exercite dreptul de preempțiune la cumpărarea imobilului, decizie valabilă inclusiv pentru situațiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori. Clădirea este un monument istoric, construită în 1869 de Franz Josef şi împărăteasa Sissi, cu destinaţie de hotel. Imobilul are o suprafaţă totală de 7500 mp, din care 1900 mp sunt ocupaţi de clădire. Hotelul are 74 de camere care sunt în curs de renovare.
Pentru o călătorie în Herculanele altor vremi, vă redăm un articol apărut în „Realitatea ilustrată“, în 1933, scris de Marta D. Rădulescu: „La Hotelul Carol, curat ca un salon, un portar de casă mare, galonat şi bine crescut, ne conduce pe săli răcoroase, pe lângă o minusculă fântână arteziană între coloane, în apartamentul curat ca un pahar care ne aştepta. În antecamera şi în odaia largă mobilată, de o eleganţă vetustă, mi se părea că sunt în casele bunicii: aceleaşi scrinuri şi toalete portative de mahon rococo, aceleaşi şifoniere. Arunc grabnic ochii pe placatul din ramă şi nu-mi cred ochilor. O sută de lei! Mai ieftin ca la un mare hotel bucureştean, la preţuri de favoare. Teoriile mele nu se potrivesc. O madamă curată, zâmbitoare şi politicoasă ca o subretă, îmi pare si mai neverosimilă la un hotel… al Statului. Totală contradicţie cu teoriile de acasă. Dar să nu ne grăbim. Să vedem ce ne mai aşteaptă mâine. Se anunţă regim de ploi. Noroc că am luat maşina de scris şi o doză masivă de resemnare anticipată.
– Aici plouă mai puţin decât oriunde – ne asigură madama. – Şi totuşi îmi pare că a şi început…
– Nu domnişoară. E Cerna“.