Dar de ce nu mai mergem la un film în oraş sâmbătă seara? Să fie de vină explozia filmelor piratate de pe reţelele locale, care de cele mai multe ori sunt disponibile înaintea celor apărute în sălile de cinema? Ori CD-urile sau DVD-urile care, cu puţintică „tehnică” oferă o imagine clară şi de calitate plus un sunet dolby sau de ce nu un home theatre cinema? Vă spun eu de ce nu mai mergem la un cinema. Pentru că, după doar un sfert de oră de film, ai impresia că eşti un fakir care stă pe un scaun de cuie. Pentru că tapiţeria scaunelor e uzată şi pentru că pute. Pute a mucegai, la Studio mai ales. La Timiş, în schimb, ai impresia că aerul de acolo este acelaşi cu cel de dinainte, de dinainte de ’89. Ştiţi voi… Şi în plus mai trebuie să şi plăteşti pentru toate aceste servicii de nici măcar doi bani. Ultimele două cinematografe închise la Timişoara, din lipsă de spectatori, sunt, în ordine, Dacia şi Studio. În urmă cu câteva luni, Studio a fost redeschis, însă nu am observat nicio îmbunătăţire. Dacă veţi merge, veţi înţelege.
În ultimii ani pentru ca un film să ruleze la cinema Dacia era neapărat necesar să existe cel puţin patru plătitori de bilete. În aşteptarea unor investitori, sălile de cinema închise au intrat în paragină. Unele sunt însă închiriate ocazional, pe bani puţini, chiar şi pentru întâlniri religioase ale unor culte neoprotestante. Florin Iepan, cel mai cunoscut regizor timişorean, a atras recent atenţia asupra stării de degradare a cinematografelor din Timişoara. El a declarat public chiar că are informaţii că oameni de afaceri din sfera cabaretelor şi striptease-ului aşteaptă nerăbdători să le preia. „Mi-e teamă că e prea târziu pentru privatizarea sălilor. Oricum, fără implicarea statului nu cred că se va rezolva ceva”, a declarat regizorul.
Un alt motiv, pe lângă cele enumerate mai sus, pentru care nu aş alege cinematograful Studio, de exemplu, sunt filmele care rulează aici săptămânal. Nici măcar pentru un bilet de cinci lei sau mai puţin. recent am fost la un film şi cu siguranţă este ultimul la care am mers. Unele filme care rulează în Timişoara îmi aduc aminte de perioada de glorie a filmelor de pe castele video. Peliculele care ne sunt propuse seamănă cu nişte filme care de abia au trecut de prima parte de montare a acestora. Sunet prost, imagine şi mai proastă, iar conţinutul te poate plictisi enorm de tare. Însă, adevărata lovitură pentru cele două săli de cinema din reţeaua de stat rămase la Timişoara va veni în curând din sfera privată. Cel mai mare hypermarket din zonă va inaugura un multiplex, cu condiţii care vor fi, cu siguranţă, incomparabil mai bune decât în sălile tradiţionale.
