Nu mama este cea care i-a îndreptat paşii spre cântecul popular ci chemarea lăuntrică semănată-n suflet de glasul cu care aceasta l-a cântat mereu. Cei zece ani petrecuţi la New York, unde a studiat business-management, n-au putut să stingă ceea ce mama i-a pus lângă inimă.
Mica steluţă
O seară de demult, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Un spectacol al mamei în care o copilă de numai şase ani ţinea morţiş să apară. Aşa a început totul.
„I-am spus mamei că vreau să cânt în spectacol împreună cu ea dar nu m-a luat în seamă. M-am urcat pe o masă din cabină şi am început să cânt atât de tare încât am convins-o să mă lase să cânt cu ea. Publicul m-a primit extraordinar şi, poate şi de aici s-a amplificat dragostea faţă de cântec. A fost o surpriză şi pentru mama, care nu ştia că vreau să cânt“, ne spune tânăra solistă care, în ruptul capului nu se vede făcând altceva.
Marea interpretă
Astăzi, inima Andreei Voica saltă de bucurie când vede că tinerii se apropie de folclor. „Dacă în anii trecuţi se simţea acea influenţă preponderent din partea manelelor, de ceva vreme încoace, lumea parcă revine spre folclor. Tot mai mulţi tineri se îndreaptă spre muzica populară, gustă muzica noastră şi dansează chiar dacă nu o fac foarte bine“, spune solista pentru care identitatea noastră stă în muzica populară nu în alt curent care vine din afară. În opinia sa, muzica populară este a noastră, trebuie să o preţuim şi va rămâne întotdeauna, iar ceea ce este kitch se va pierde de la sine.
Nu-i loc pe lume unde Andreea să se simtă mai bine decât acasă, la Reşiţa. „Este întotdeauna o reală plăcere să mă întâlnesc cu publicul reşiţean, cu care nu m-am mai întâlnit de la 1 Decembrie anul trecut. Toată lumea ştie că aici m-am născut şi aici am început să cânt. Iubesc publicul reşiţean, el este cel mai aproape de sufletul meu şi-mi doresc să iubească muzica populară, aşa cum a iubit-o întotdeauna“, s-a adresat interpreta acelui public minunat care o primeşte mereu cu braţele deschise.
Ionel Ivaşcu