REȘIȚA – Sufletul pereche al Madonnei, cafele cu lapte în Turnul Eiffel, elixirul fericirii… cazut-au toate precum frunzele. Rămân oamenii cu durerea aripilor frânte de îndrăzneala de a-și fi dorit prea mult.
Gicu visează să-și întâlnească marea iubire, Madonna. Soția sa caută secretul bunăstării în produsele de la tv. Fiica lor trăiește idila cu vecinul căsătorit. Iar mașina de spălat se strică amintindu-le că nu-și pot permite alta.
În ciuda greutăților, Gicu, de doi ani șomer, caută să câștige bani pentru concertul Madonnei. Coase ochi de sticlă pentru pești de pluș. Soția, care face sicrie pentru hamsteri, își leagă speranțele de pădurea magică comandată de la tv. Fiica urmează să plece la Paris cu vecinul care va divorța pentru ea.
Vine ziua concertului. Gicu dispare lăsând un bilet prin care anunță că a plecat să-și întâlnească marea iubire. Pleacă și fiica la Paris sub pretextul că merge la studii.
Dar pădurea magică s-a uscat. Se întoarce Gicu bătut de body-guarzii Madonnei. Aduce o mașină de spălat cumpărată la mâna a doua. Revine și fiica după ce se zvonește că vecinii nu mai divorțează. Bine că au mașină de spălat. Dar se strică iar și parcă e ca la început. Aceeași oameni dar fără vise…
Comedia tristă „Durata medie de viață a mașinilor de spălat”, jucată de actorii Teatrului de Vest, a deschis Festivalul de Teatru „Scena ca o stradă”.