REȘIȚA – Obsesia de a proteja mai mult decât e nevoie a dus la contradicţii între termeni care se completează.
Deşi iniţial reprezentase o promovare a elementelor care rămăseseră originale şi tradiţionale în județ, termenul de turism ecologic şi-a pierdut din înţeles, căpătând valenţe restrictive. „Oricât am încercat să explicăm, atât celor din mediul public cât şi celor din mediul privat, în loc să fie un consens, cele două noţiuni s-au îndepărtat cu precădere pe baza acestor arii protejate. Culmea e că în Japonia am văzut o arie protejată, un parc de azalee, unde se practicau enduro şi alte activităţi umane ce ţin de turismul outdoor. Însă erau foarte stricţi în ceea ce priveşte limitele spaţiului unde acestea aveau loc. Până la urmă, este loc pentru toţi, însă e nevoie de un control mai bun“, ne-a declarat Daniel Laţcu, preşedintele filialei cărăşene a Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC).
În opinia membrilor asociaţiei, în judeţul nostru, ideea de ecologic exclude cele mai multe forme de turism, mai ales pe cel de masă. Asta în condiţiile în care există un potenţial major pentru turismul ecologic. „E nevoie de o strategie, cu acces pe anumite sectoare, cu protecţia elementelor care au nevoie de acest lucru, dar să ştim şi să vedem şopârla sau broasca ce are nevoie de protecţie. Putem insera formule de cazare construite şi funcţional ecologice, trebuie instruiţi rangeri profesionişti, iar sumele care oricum se încasează s-ar regăsi şi în plus valoare. Orice arie protejată sau cele din apropiere se pretează la turism ecologic, dar trebuie descoperite şi alte locuri. Există deja promovare pentru Cheile Nerei şi cele ale Caraşului, Domogledul. Să nu uităm turismul ecologic strâns legat de agroturism, care are componentele culinară şi culturală. Insist pe valoarea pe care o au Valea Almăjului, Valea Bistrei şi Clisura Dunării, ba chiar şi Valea Caraşului“, a adăugat Laţcu.