Am fost întrebată zilele trecute, după ce am scris că toți cei care vor să bage bani în energia verde sunt alungați de tot felul de studii, dacă am vreun interes în a susține astfel de investiții. Normal că am un interes!
În caz că aţi uitat, trăim în unul dintre cele mai sărace judeţe din poate cea mai săracă ţară a Uniunii Europene. Un loc cu populaţie îmbătrânită, de care tinerii fug unde văd cu ochii, un petec de pământ atât de frumos, dar amorţit şi parcă şters de pe hartă. Din păcate, frumuseţea şi potenţialul nu ne ţin de foame. Avem nevoie de locuri de muncă, de bani, de firme care să aducă aceste lucruri. Întotdeauna am susţinut şi voi susţine acest lucru. Însă niciodată nu am spus că aş fi de acord ca investitorii să vină și să calce în picioare ceea ce avem. Nimeni nu vrea ca rața sălbatică să fugă de pe ostrovul de la Moldova Nouă, să moară păstrăvul cu pete roșii de pe Caraș, cleanul de pe Nera, ori să stârpim libelula verde sau graurul albastru de nu știu unde, dar nici să exagerăm cu piedicile.
În orice țară dezvoltată, regulile pentru respectarea mediului sunt drastice. Dar asta nu împiedică Țările de Jos să fie ticsite de eoliene, pe scandinavi să aibă nenumărate microhidrocentrale, iar pe austrieci și pe italieni să aibă pârtii de schi vizitate de toată lumea. Numai noi ne comportăm de parcă suntem singurii care avem viețuitoare și teritorii virgine. Și dacă o ținem tot așa, singurul care va mai veni pe la noi, așa din când în când, va fi jurnalistul englez Charlie Ottley, până în ziua în care se va plictisi și el.
M-am mirat că suedezii de la Monsson Group au găsit Prigorul și Ravensca pe hartă şi m-am bucurat că vor investi în Valea Almăjului. Sigur, au renunțat repede, au vândut acțiunile unor firme ce voiau să investească în Almăj și au plecat. Poate vor veni alţii şi ar fi bine să o facă, pentru că omul când are de lucru în comunitatea lui nu mai pleacă, ci rămâne acasă. Iar dacă investițiile sunt și în mediul rural, cu atât mai bine pentru că omul, pe lângă serviciu, își lucrează și pământul.
În ceea ce priveşte organizaţiile pentru protecţia mediului, e foarte bine că-şi fac auzite vocile. Chiar dacă uneori exagerează şi pun piedici, mă bucur că fac asta. Într-o lume în care totul se învârte în jurul profitului, trebuie să ne mai amintească cineva că mai sunt şi alte lucruri importante. Iar între aceste două extreme, cea a făcutului de bani cu orice preţ şi cea a naturii intangibile, se poate găsi şi o cale de mijloc care să ne permită să facem ceva fără să distrugem ceea ce deja avem. Cam acesta ar fi interesul meu ascuns…
Foto: ceramconsult.de