BĂILE HERCULANE – „Souvenir de Herkulesbad“ este valsul compus de austriacul Jakob Pazeller şi a dus faima staţiunii în lume.
Timpurile în care stațiunea de pe Valea Cernei aduna membri ai aristocraţiei şi chiar capete încoronate a apus, vestigii ale acelor vremuri fiind doar clădirile ce au fost martori muţi ai poveştilor de glorie şi dramelor petrecute în Băile Herculane.
Dramele şi bucuriile consumate au fost generate cu precădere în cazino, în acelaşi loc unde, la începutul anilor 1900 a fost compus un vals dedicat stațiunii. Cunoscut mai ales sub denumirea „Cazinoul cu coloane“, acesta a fost construit între anii 1862 – 1864, în stil baroc austriac, sub îndrumarea arhitectului Wilhelm von Doderer. Pe terasa acestuia se organizau baluri și se dansau valsuri, iar în salonul de cură s-a compus un vals care adevenit celebru pentru acele timpuri, „Souvenir de Herkulesbad (Amintire de la Băile Herculane) Opus 124”.
„În vara anului 1903, compozitorul și dirijorul austriac Jakob Pazeller, care dirija Fanfara Regimentului 33 Infanterie din Arad, susținea concerte în pavilionul muzical din Parcul central în sezonul estival. Având un moment de pauză, s-a dus în salonul de cură al cazinoului, s-a așezat relaxat la pian și a început să improvizeze câteva note muzicale. La un moment dat, a observat că din improvizațiile sale a rezultat o temă interesantă, care în cele din urmă s-a dezvoltat într-un vals. În câteva zile, premiera valsului a avut loc chiar la cazinoul din Băile Herculane”, a precizat istoricul Dorin Bălteanu.
Valsul de succes a fost cântat în marile oraşe ale lumii, la Budapesta, Viena, Stockholm, în SUA sau la Tokio. „Nepotul compozitorului, Friederich Pazeller, din Baden-Baden – Germania, mi-a propus să scriu despre acest vals și să reînviu această poveste fascinantă a valsului dedicat stațiunii Băile Herculane, precum și despre bunicul său, compozitorul, lucru pe care îl voi realiza într-o lucrare viitoare”, a adăugat Bălteanu.