REŞIŢA – Azi mi-am propus să abordez două subiecte: Eurovisionul şi sinuciderile din România ultimelor zile.
Deşi am fost reprezentaţi la Eurovision de Voltaj, una dintre cele mai iubite trupe de muzică uşoară din România, votul publicului european ne-a plasat pe locul 15. Părerea mea este că piesa nu trebuia să fie însoţită de acel mesaj social. Este o piesă de dragoste, pe ale cărei versuri deosebite trebuia să ruleze un videoclip idilic cu un cuplu în care personajele, de dragul iubirii şi indiferent de poveste, o iau oricând de la capăt. Dramele copiilor români ce cresc singuri în timp ce părinţii lor muncesc în străinătate nu sunt de ieri, ci de ani şi ani de zile. Şi le cunosc toţi cei aflaţi în astfel de situaţii. Nici măcar ei nu au mai reacţionat la un mesaj muzical dedicat lor, altfel nu îmi explic de ce nu s-au primit voturi din Italia, Spania sau Germania la câţi români sunt pe acolo. Într-o lume plină de tristeţi, oamenii mai vor să asculte şi muzică. Doar muzică, nu mesaje sociale. Sâmbătă seara ne-am împotmolit, dar nu e o tragedie. Oricând o putem lua de la capăt, exact cum spun versurile băieţilor de la Voltaj.
Toată viaţa, tatăl meu saluta oamenii, dragi sau străini, spunându-le „Să ai viaţă!“. Iubea viaţa cu toată fiinţa lui şi m-a învăţat să o iubesc. Iar acesta este motivul pentru care mie sinucigaşii nu îmi spun nimic. Nu îi judec pe cei care îşi pun capăt vieţii, dar nici nu îi înţeleg. Şi nici nu îmi place teoria potrivit căreia comit acte de curaj. Să renunţi la tot, să fugi de orice, numai curaj nu se poate numi. Tot weekend-ul, presa a dezbătut până la epuizare subiectul femeii care s-a aruncat de pe un bloc. Echipele de salvare au încercat 35 de ore să o ajute să renunţe la ideea de a muri. Nu s-a putut, asta e. Cum să se înţeleagă şi salvatorii ăia cu un om care privea în gol ore întregi? Nu prea ştie nimeni ce se întâmplă în minţile celor care aleg să moară. Nu îmi place nici să scriu, nici să vorbesc despre sinucideri, dar am abordat azi subiectul pentru că nu sunt de acord cu jurnaliştii care caută vinovaţi pentru întâmplarea de sâmbătă. Mai nou, presa se pricepe şi la măsuri de salvare, dar sincer nu am văzut niciun jurnalist să se repeadă să o salveze în vreun mod inedit pe acea femeie. Parcă nu este bine să fim pricepuţi, numai cu vorbele, la orice…
Pentru acest început de săptămână aş vrea să vă spun că au înnebunit salcâmii. Priviţi-i! Şi din nebunia lor frumoasă luaţi puterea de a aprecia viaţa, de a iubi şi de a o lua de la capăt…
FOTO: avocatura.com