Refuz să îmi dau cu părerea despre valul arestărilor şi denunţurilor din România. Sunt atâtea opinii ce transformă munca procurorilor în show mediatic, încât îţi vine să arunci telecomanda pe geam. Totul este un serial ce scoate în evidenţă poveşti şi caractere ce bat orice telenovelă mexicană.
Nu voi aborda nici subiectul trist al blatului dintre producătorii de medicamente şi Ministerul Sănătăţii în ceea ce priveşte preţul, blat care umileşte pacientul român. Şi oricine s-a confruntat cu probleme urâte de sănătate nu mai găseşte nicio scuză pentru aceste înţelegeri ce se închină tot banului şi lăcomiei fără limită.
Suntem la începutul lunii primăverii şi mereu am considerat că primele zile ale lunii martie sunt mai importante decât primele din an. Uităm de neîmpliniri, de timpul pierdut cu lucruri mărunte, de clipe risipite fără sens, de amânări, de valorile fără valoare. În primele zile din martie văd lumea ca pe un petec de hârtie pe care vreau să o coloreze razele de soare. Asist la conturarea acestui tablou şi încerc să mă detaşez când apar umbre. Parcă zâmbetul e la locul lui, grijile apăsătoare sunt răzleţite de adierea vântului primăvăratic, perdeaua tristeţii este înlocuită cu una a speranţei şi încrederii în sine. Şi iubirea de sine se amplifică, lăsând loc şi mugurilor altor iubiri.
Gândurile îmbracă forme mai luminoase, cenuşiul din jur, inclusiv cel din minţile noastre, este înlocuit de culoare. Aproape că jarul din sobă s-a dus alene spre locuri unde poveştile sunt mai friguroase. Încet-încet, lacătele iernii se rup iar viața din adâncuri începe să freamăte. Fiecare dintre noi ne dorim să simțim cum verdele crud prinde culoare din clipele înghețate, să ne bucurăm de iarba care ne zâmbește emoționată ca un copil care a descoperit roua izvorând, să eliberăm fluturii înlănțuiți de încleştarea anotimpurilor și să ne împrimăvărăm sufletele… așa se naște, de fapt, încă o primăvară…
Dacă nu aveţi timp pentru a vă bucura de tot ce oferă acest anotimp, dacă nu îl întrezăriţi în ochii şi paşii oamenilor, încercaţi primăvara aceasta să culegeţi vise crude din ciripitul păsărilor şi să ascultaţi chemarea florilor de cireş. O să vedeţi că nu vă mai pasă ce răspundeţi la întrebările despre ieri şi mâine, pentru simplul fapt că azi este frumos…