În urmă cu doar doi ani, încă mai era regina neîncoronată de pe tabla de şah a politicii româneşti. Ridicată în slăvi de lingăi de meserie, „femeia care dă ora exactă în politica românească” reprezenta o forţă de care, vrând-nevrând, trebuia să ţii seama.
Nu că ar fi fost ea cine ştie ce personalitate, nici vorbă de aşa ceva. Deşi nu duce lipsă de inteligenţă şi viclenie, în spatele său însă se ivea eternul şi inexorabilul apărător de la Cotroceni, iar pe acesta era ceva mai greu să-l ignori. Acum, Elena Udrea i-a returnat lui Traian Băsescu sprijinul trecând în jucăria preferată a preşedintelui, Mişcarea Populară.
Dar să fie clar: nu e un gest de loialitate, ci doar de obedienţă, ba chiar de disperare. Era singura posibilitate pe care o mai avea, pentru că destinul său este legat de cel al lui Traian Băsescu. Ştie prea bine că fără el nu contează, iar în clipa în care acesta nu va mai avea vreo influenţă, ea va dispărea de pe scena politică la fel de brusc precum a apărut. Lucrul acesta s-a dovedit chiar la alegerile pentru şefia PDL, când a fost înfrântă fără drept de apel în singura sa luptă cu un adversar real, nedresat din timp să se recunoască înfrânt, iar asta în ciuda unui sprijin masiv şi deschis al unui preşedinte cică apolitic. De aceea, nici nu e de mirare lipsa de entuziasm de care dă dovadă Elena Udrea acum.
Cu totul altfel stau lucrurile în „casa” din care tocmai a plecat, pentru că de pe urma exodului către Mişcarea Populară cel mai mult au de câştigat PDL şi Vasile Blaga. PDL-ul pentru că se distanţează tot mai mult de Traian Băsescu (ceea ce înseamnă capital electoral), iar Vasile Blaga pentru că manevra îi curăţă partidul de indezirabili, lucru pe care nici măcar nu s-a sfiit să-l spună. Cum să nu se bucure când grajdurile lui Augias se mătură singure, fără să trebuiască să-şi rupă spinarea?
Pentru „buldog” se anunţă o perioadă cu multe posibilităţi. Îşi poate organiza în linişte partidul în care nu prea mai are cine să-l conteste şi îşi permite să aştepte, răbdător, inevitabila rupere a USL, negocierile cu liberalii (pentru că Blaga fără liberali nu va putea face mare lucru, iar aceştia din urmă ar fi mai câştigaţi dintr-o înţelegere cu PDL decât cu PSD) în timp ce fosta regină, readusă cu tocurile pe pământ, va privi cu melancolie din autoexil.
Asta pentru că, aşa cum spunea cineva, politica nu este arta posibilului. Ea constă în a alege între dezastruos şi insuportabil.
Nina Curiţa