REŞIŢA – Primarul Mihai Stepanescu susţine că s-ar încerca scoaterea locomotivelor cu aburi din Reşiţa.
Problemele legate de Muzeul de Locomotive cu Aburi, de funicularul şi de tramvaiele reşiţene au fost puse din nou pe tapet de aleşii urbei. Potrivit reprezentanţilor municipalităţii, ideea cumpărării funicularului nu a fost abandonată, însă este nevoie de bani. „N-am abandonat nimic, spune Mihai Stepanescu, primarul Reşiţei. Am făcut promisiuni, ca şi în cazul liniei de tramvai, le-am trecut şi în programul meu, când am candidat. Ştiţi foarte bine, în 2012 am spus, dar am spus, comparativ cu alţii, că ne trebuie surse de finanţare. Mai vedeam pe unul la televizor: «Voi da fiecărui român 20.000 de euro!». «Când şi de unde?» l-aş fi întrebat. N-am avut ocazia, poate-l întreabă alţii şi altceva. Aşteptăm liniile de finanţare. Am avut discuţii acum cred că două luni, conducerea primăriei cu proprietarul, care dorea să-l demoleze. Dar a înţeles demersul public, şi este bine că a înţeles că trebuie să aştepte şi atunci vom vedea de la caz la caz ce se întâmplă mai departe. Îl cumpărăm, dar nu ştiu dacă s-au achitat toate ratele”.
Legat de patrimoniul UCMR, primarul a ţinut să sesizeze câteva aspecte: „Dacă a fost un vid legislativ, vă spun ce-am făcut eu şi colegii din conducerea primăriei. Am făcut adrese către AVAS, dacă doriţi vi le prezint. Cine a privatizat această societate de stat şi acest patrimoniu de stat? Parcă AVAS-ul. «Spuneţi-ne: Ce se întâmplă cu Muzeul de Locomotive?», am întrebat. Acolo e un obiectiv important, dar tratat superficial sau tratat în anumite perioade, am mai spus. «Avem nu ştiu ce studiu de fezabilitate», spuneau alţii. Unde-i studiul? L-aţi văzut careva dintre dvs? Şi alte studii. Unii poate nu-i întreabă. Eu ce-am spus, despre adrese sau studii, vi le prezint oricând doriţi. Puteau şi alţii să le prezinte. Au rămas o serie de obiective neinventariate, dar în curtea UCMR-ului sau pe lângă UCMR. Avem un protocol semnat de dl. primar Mircea Popa, în 1972, când s-a realizat Muzeul de Locomotive, şi acolo spunea conducerea de atunci a UCMR-ului, cu posibilitatea de a le dona primăriei. N-au fost donate primăriei. Înseamnă că în ’72 erau în inventar. Protocolul acela putem să îl găsim, să vi-l oferim. Dar nefiind în patrimoniu, culmea au ajuns la un ONG (…) Cu ocazia asta vă informez că nu doresc sub nicio formă să plece vreo locomotivă din Reşiţa. S-a încercat să plece o locomotivă, ajutată fiind, dar cu interese ale nu ştiu cărui mecanic sau dirijor de pe nu ştiu unde, la reparaţii în Germania. Locomotivele astea au nişte valori, câteva zeci de milioane de euro. Multe zeci de milioane valorează cele 16 locomotive, 15 fabricate la Reşiţa, plus una fabricată la Budapesta. Mai departe… aud că pleacă la Berzasca-n sus, Berzasca-n jos. N-au mers în Germania, numai să iasă din Reşiţa. În ’72 au fost făcute nişte promisiuni pe un interes public. Şi s-a diluat toată relaţia asta, nu mai ştie nimeni, de atunci, până acum, ale cui sunt. Acum am aflat că sunt ale unui ONG condus de o doamnă care întâmplător… Nu ştiu. Am dat un exemplu! Nu mai departe celelalte ale UCMR-ului, dar n-aş vrea să intru în litigiu cu nimeni, pentru că a trebuit să răspund de ce am creat piaţă de vechituri pe Aleea Gugu, la câteva sute de metri după nu ştiu ce locuinţă. Nu vreau, mai ales în condiţiile astea. Nu vreau, eu nu mai am răspuns. N-aş vrea să supăr pe nimeni. Pe absolut nimeni. Dar întrebarea este foarte bună: ce se întâmplă cu patrimoniul? Ar trebui reconstituit. Acolo unde este un vid de patrimoniu, şi pentru UCMR, şi locomotivele, şi debarcaderul, şi nu ştiu ce vilă, nu ştiu, ar trebui reinventariate! Legea contabilităţii spune «surplusul se înregistrează»! E simplu, se evaluează. A, alţii care au alte interese beneficiază de acest surplus, numai nu-l trece în interes public. Brusc apare în interes privat!”.
Dar problemele legate de situaţia terenului de sub muzeul reşiţean persistă. „Eu aş vrea, şi spun acum public, ca locomotivele să rămână la Reşiţa, să modernizăm aici, găsind surse de finanţare, găsind înţelegere la cei doi proprietari de terenuri, spune Stepanescu. Ştiţi foarte bine că m-am dus la acea asociaţie naţională de restituire a proprietăţilor. O doamnă, Ana-Maria Valica, din câte-mi aduc aminte, a dat două posibilităţi proprietarului de teren, şi n-aş vrea să fac acum o divagaţie atât de mare pe tema asta, dar ne interesa tot ce înseamnă lucruri scăpate, lucruri care au fost ale statului. Şi, revenind cu o concluzie, AVAS-ul ne-a răspuns în felul următor – că am scris şi UCMR-ului, şi AVAS-ului –, avem acel răspuns: «Pentru privatizarea UCMR-ului şi patrimoniul UCMR-ului adresaţi-vă UCMR-ului». Păi atunci ne adresam direct! Ce întrebăm o altă instituţie a statului, AVAS-ul? De ce v-am întrebat pe dvs.? Păi dvs. aţi spus: «Ăştia cumpără în condiţiile astea, cu valorile astea»”. Edilul a mai precizat că va pune la dispoziţia celor interesaţi toate documentele la care a făcut referire.
Antoniu Mocanu