REŞIŢA – Problema zootehniei rămâne aceeaşi: micii producători nu au unde să-şi valorifice marfa.Chiar dacă nu mai este ceea ce a fost odată, gospodăria ţărănească individuală încă mai produce. Din păcate, surplusul de produse, atât cât există, nu poate fi valorificat după cum şi-ar dori orice truditor al pământului. Spre exemplu, în tot judeţul nostru există o singură fabrică de procesare a laptelui, cea de la Oraviţa, unităţile din celelalte zone încetându-şi activitatea. Acesta este motivul pentru care cea mai mare parte a laptelui de vacă şi de oaie ajunge la consumator sub formă de brânzeturi, pe piaţa liberă, după cum preciza în cadrul şedinţei Colegiului Prefectural de săptămâna trecută ing. Mariana Brujan, şef serviciu în cadrul Direcţiei Agricole Caraş-Severin. Din raportul prezentat de aceasta aflăm că, în primele şase luni ale acestui an, producţia de lapte de vacă înregistrată a fost de 520.000 de hectolitri, în timp ce producţia de lapte de oaie a fost de 158.000 hl, iar cea de capră de 37.000 hl.
Ţăranii întâmpină greutăţi şi în valorificarea producţiei de carne de vită şi de porc, întrucât procesatorii nu oferă preţuri convenabile care să acopere cheltuielile. Singurele cazuri fericite, dacă putem spune aşa, sunt ale ciobanilor, care reuşesc ca în preajma sărbătorilor de Paşte să vândă la export atât mieii, cât şi lâna oilor. În restul anului, însă, cererea pentru carnea de miel este mică, iar pentru că de pe piaţă lipsesc unităţile care folosesc lâna ca materie primă aceasta stă roasă de molii în podurile caselor. Și nu este puţină, numai în primul trimestru al acestui an fiind înregistrată o producţie de lână de 453 de tone, potrivit declaraţiilor Marianei Brujan.
Roxana Bălan Nafiru