BREBU – Petru Ivan a prins drag de apicultură în 2012, după ce a înființat o plantație de pomi fructiferi. Apoi a investit în stupină cam tot ce-a câștigat muncind ca reprezentant Vânzări în patru județe din vestul țării. A început cu 20 de familii de albine, iar acum are 150. Drumul însă n-a fost precum zborul albinelor, ci mai degrabă asemenea lucrătoarelor care muncesc din greu și trebuie s-o ia de la capăt. Iar mierea mai e și amară uneori!
În apicultură, câștigul e schimbător ca vremea, la propriu. Doar pasiunea e statornică. Am înțeles asta din spusele unui om care, când începuse să pună mica afacere pe roți, s-a văzut nevoit s-o ia de la capăt. Mai întâi a cumpărat un teren de 38.000 mp pe care, ca să nu-l lase pârloagă, pe un hectar a sădit pruni, meri și peri. Apoi și-a zis să cumpere și familii de albine, despre care însă nu știa nimic. Noroc cu internetul și cu prietenii apicultori de la care a învățat cum merge o stupină și cum se înmulțesc familiile de albine.
În 2014 avea peste 100 de familii pe care le-a pus pe roți, la propriu, atunci când le-a dus în pastoral la Măureni. Dar, în loc să se-ntoarcă cu stupi plini cu miere de floarea soarelui, s-a întors fără ei, după ce doar vreo șase-șapte au scăpat de ruperea de nori care-a făcut ca apicultorul să-și vadă munca făcută apă de ploaie. Dar Petru Ivan a luat-o de la capăt împărțindu-se între muncă și stupină, investind cam tot ce câștiga. „Dacă anul apicol e bun, scoți cam de-un salariu. Dar, dacă prinzi un an ca 2023, doar investești. Anul acesta, singura miere pe care am reușit s-o produc a fost cea de tei. Anul trecut a fost mai bun, dar n-am reușit să vând mierea pentru că prețul e foarte mic. Sper că anul viitor va fi un alt preț, dar asta e doar speranța!”, am aflat de la apicultorul care, până la Zilele Recoltei de la Reșița, a vândut mierea doar angro.
Anul acesta a produs miere de salcâm, tei și polifloră, după ce, în anii anteriori, a produs și miere de rapiță și floarea soarelui. A renunțat însă s-o mai vândă angro, căci prețul nu acoperă nici cheltuielile. Vrea să meargă la piață mult și să continue să investească, pentru că vrea să-și facă o mică hală de depozitare și ambalare care să-i permită să comercializeze produsele în magazine. Tot pe forțe proprii va merge, pentru că nu se încadrează la finanțări nerambursabile care oricum implică dedicare 100% în condițiile în care doar din apicultură nu se poate trăi. „Sfătuiesc oamenii să consume miere de la producătorii locali. Așa îi ajută să supraviețuiască, pe lângă faptul că mierea lor e sănătate și energie!”, încheie apicultorul.
JCS-Ionel Ivașcu
