Domnule profesor, contrar uzanţelor în loc de întrebare, încep această discuţie cu o mărturisire. Ultima dată când am scris despre dvs. am fost impresionat nu atât de realizările rectorului, sau ale senatorului, ci de CV-ul dvs. Mai puţin importă cu cât s-a îmbogăţit acesta în ultimii ani, ci mai de grabă aş vrea să ne spuneţi dacă vă consideraţi un om împlinit?
I.V.: Având în vedere că sunt născut în comuna Teregova, din părinţi ţărani şi de-a lungul anilor am obţinut numai prin munca mea, câteva distincţii, am avut mai multe funcţii şi realizări, dar mai ales având o căsnicie reuşită, mi-am asigurat tinereţea veşnică prin copii şi nepot.
Fără a face un istoric al învăţământului tehnic din ţară (data oficială fiind anul 1867), nici a Politehnicii din Timişoara, vă solicit doar o evaluare a ceea ce s-a întâmplat în învăţământul universitar reşiţean, în cei opt ani cât aţi fost rector.
I.V.: Încă din anii când eram ucenic, la Şcoala Profesională Reşiţa, care funcţiona în acest spaţiu, mă întrebam de ce nu are Reşiţa o facultate de mecanică. Mult mai târziu, când am ajuns rector aici învăţau circa 1.400 de studenţi, iar acum sunt peste 5.000. S-au creat noi specializări atât la Facultatea de Inginerie, cât şi la Facultatea de Ştiinţe Economice. Apoi trebuia să adaptăm învăţământul, cerinţelor actuale, să creăm condiţii şi celor care sunt angajaţi şi am înfiinţat învăţământul la distanţă. Tot în această perioadă am obţinut, de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, autorizarea pentru patru specializări la masterat şi autorizarea, prin care Universitatea „Eftimie Murgu“, a devenit Instituţie Organizatoare de doctorat. De asemenea s-a înfiinţat Casa de Cultură a studenţilor şi este susţinută activitatea sportivă a studenţilor: handbal fete în divizia A, handbal băieţi în Liga Naţională, etc.
Dacă tot suntem la momentul bilanţului, nu putem omite măcar câteva din realizările senatorului Ion Vela (un timp vicepreşedinte al Senatului României), din timpul mandatului respectiv.
I.V.: O implicare a fost aceea că am susţinut, în plenul Senatului legea privind acordarea Statutului de „Oraş Martir“ al municipiului Reşiţa; am reuşit să obţin o Hotărâre de Guvern pentru săli de sport la Anina, Bozovici şi Teregova, finanţare de un miliard lei vechi, pentru reabilitarea sălii de sport de la Liceul din Mehadia; am susţinut dotarea cu aparatură a Spitalului din Reşiţa.
Această multitudine de realizări a stat şi la baza opţiunilor dvs. politice, ştiut fiind că după 1990, aţi fost membru a mai multor partide?
I.V. Sigur, am fost în trei partide, dar nu datorită dorinţei mele de afirmare, pentru că în 2004, când am plecat de la Partidul Democrat, am avut o poziţie foarte bună în partid, dar m-au nemulţumit relaţiile cu unii colegi de partid, de modul cum puneau problema. Consider că dacă eşti o persoană publică trebuie să gândeşti şi să acţionezi, în primul rând pentru comunitatea pe care o reprezinţi, iar satisfacţiile şi beneficiile personale să decurgă din ceea ce ai realizat pentru comunitate. Nu trebuie să pui în prim plan interesele tale. De fapt în toţi cei opt ani, cât am fost rector am fost doar în opoziţie. Important este să te implici, să dai dovadă de seriozitate şi sigur găseşti porţile deschise, dar trebuie să fii susţinut şi politic.
Acum din ce partid faceţi parte?
I.V.: Nu fac parte din nici un partid de aproximativ un an de zile. La ultimele alegeri de primar al Reşiţei l-am susţinut pe actualul primar şi sper că domnul Stepanescu se va ocupa în continuare de problemele comunităţii. De fapt, am susţinut un primar al reşiţenilor, nu un primar al unui preşedinte de partid, al unei organizaţii, sau al unui partid.
Care este opinia dvs. despre situaţia actuală a judeţului Caraş-Severin?
I.V.: Sigur că situaţia economică a judeţului este destul de neplăcută. Dacă înainte de 1990 judeţul nostru era în fruntea ţării în ceea ce priveşte contribuţia noastră la PIB-ul României, acum este în coada judeţelor. De multe ori am spus că aceasta este datorită poziţiei licuriciului, aplicată de majoritatea liderilor de la noi din ţară. Dar să mă explic. Într-o anumită conjunctură unii au ajuns lideri şi au îndepărtat valorile din jur, rămân oameni fără valoare şi eu licuriciul mai sclipesc din când în când. În 2004, am fost împotrivă ca „licuricii“ să aibă mandate nelimitate, ci să rămână legea care prevedea doar două mandate.
Mi se pare mie, sau sunteţi mai apreciat pe plan naţional, decât aici acasă, în judeţul nostru?
I.V.: Aceasta este şi impresia mea, pentru că după anul 2000, când am devenit senator, am avut embargo la presa locală. Acum mă bucur de aprecierile multor locuitori din judeţ. De fapt e foarte greu să obţii aprecierea celor din jurul tău, faţă de ceea ce vezi când ieşi în exterior. Am avut satisfacţia ca după ce am primit Ordinul „Meritul pentru Învăţământ“ în grad de Mare Ofiţer, de la preşedintele României în 2004, la puţin timp am fost distins cu Diploma de Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, ceea ce dovedeşte că sunt apreciat şi respectat de concitadinii mei.
Totuşi, nu credeţi că aţi fost pensionat fiind încă tânăr, având în vedere că profesorii universitari au dreptul să profeseze până la 70 de ani?
I.V.: Cred că sunt un caz unic în învăţământul universitar din Reşiţa, fiind pensionat contrar legii. Statutul cadrului didactic prevede că în timpul anului universitar, dacă împlineşti 65 de ani nu poţi fi scos la pensie, decât în condiţii speciale. Senatul nu mi-a aprobat continuarea activităţii cu carte de muncă şi am fost scos la pensie. De fapt se spune că nu ai valoare dacă nu ai duşmani. Aşa îmi explic că unii colegi au cerut schimbarea mea din Preşedinte al Universităţii „Eftimie Murgu“, iar prin hotărâre a Biroului Senatului, s-a cerut ministerului schimbarea mea din preşedinte al Clubului Sportiv Universitar şi din comisia de evaluare academică a titlurilor didactice (CNATDCU), însă ministerul nu a fost de acord. Pe mine nu m-au supărat toate acestea, dimpotrivă mă bucur că sunt apreciat pe plan naţional şi internaţional ceea ce reiese din: invitaţiile la diverse conferinţe ştiinţifice unde sunt numit mediator, din faptul că sunt în conducerea unor societăţi ştiinţifice internaţionale, fiind coordonator ştiinţific sau membru în colectivul de redacţie al unor reviste din ţară şi străinătate. Vă pot spune că, recent, deşi am solicitat să fiu schimbat din funcţia de prim-vicepreşedinte al Societăţii de Robotică din România, am fost reales. Ca dovadă că Vela nu dispare peste noapte cum vor unii. Parafrazând aş spune că „Nu mor caii când vor câinii“.
De-a lungul anilor v-am întâlnit de multe ori şi la manifestări culturale altele decât cele ştiinţifice. M-a bucurat faptul că oameni din branşa dvs. (puţini din păcate), au reuşit să îmbine înalta specializare ştiinţifică cu interesul pentru restul culturii umaniste…
Într-adevăr, în special după anul 2000, am frecventat acţiunile culturale şi sportive, din Reşiţa în special. Pentru asta trebuie să ai din naştere anumite înclinaţii legate de tradiţia folclorică şi culturală a zonei în care te-ai născut. În al doilea rând am încercat să respect oamenii care muncesc. Altfel spus, atunci când am primit o invitaţie să particip la o acţiune, am spus da din respect pentru munca lor. Nici mie nu-mi convine, când organizez o manifestare, să nu participe lumea. Mi-a făcut plăcere să particip la festivaluri folclorice la Băile Herculane, în Valea Almăjului, la Caransebeş. Această mişcare permanentă m-a ţinut în formă fizică.
Asta ţine de rădăcinile dvs. de la Teregova şi de faptul că sunteţi Balanţă, cunoscute pentru deschiderea către zona artistică?
I.V.: Nu ştiu de ce ţine, dar vreau să menţionez că vine din naştere. Când am fost tânăr am fost invitat să cânt la Casa de Cultură din Reşiţa, dar am găsit de cuviinţă şi că este mult mai util să-mi continui activitatea ca lăcătuş, la Secţia Diesel şi seara să mergeam la liceu şi la antrenamente, la lupte libere, obţinând chiar locul 5 pe ţară. În tinereţe nu am fost un actor activ. După ce m-am căsătorit am început să particip la manifestări, să dansez, pentru că am un partener căruia i-au plăcut aceste lucruri, ca şi mie.
Această îmbinare între activitatea intelectuală şi cea fizică, este secretul că vă menţineţi atât de bine?
I.V.: Da, dar mai ales o viaţă cumpătată, din toate punctele de vedere.
Titus Crişciu