Aradul părea condamnat să fie un oraş
în care se trăia bine, mercantil, dar marginal
cultural. Şi, totuşi, minunea s-a produs.
* * *
În luna februarie a anului 2009, Revista de
Cultură „Arca” a intrat în cel
de-al XX-lea an de apariţii neîntrerupte. E
nu numai cea mai longevivă revistă de
cultură care a apărut vreodată la Arad,
ci şi o instituţie a culturii scrise,
vizibilă naţional, aflată sub
protecţia Fondului Cultural Naţional.
„Arca” este primită în mediile
intelectuale din ţară cu acelaşi interes
cu care sunt receptate revistele venerabile de profil:
„Familia”, „Vatra”,
„Convorbiri literare”,
„Orizont”, „Tribuna”,
„Steaua”.
Un asemenea statut se câştigă greu. Cu
atât mai greu în aceste două decenii
post-comuniste în care piaţa revistelor de
cultură s-a îngustat dramatic. Are
„Arca”, ca revistă, o personalitate a
ei distinctă? Cum a evitat două primejdii.
Prima: să nu fie o simplă colecţie de
articole, texte literare, recenzii etc. care apar
periodic? A doua: să filtreze valoric accesul
în revistă al autorilor şi să
evite pe cât cu putinţă asaltul
veleitarilor, uneori agresivi, şi prin asta patina
excesiv localistă?
* * *
Toţi cei care o comentează, nu puţini,
la momentul acesta, al intrării ei în
deceniul doi al existenţei, îi recunosc
calitatea incomparabilă de obiect estetic, de
carte substanţială de artă, cultură
şi literatură. Destinaţia ei: raftul
bibliotecii, iar nu coşul de gunoi în care
se aruncă ziarul de a doua zi.
* * *
Iată o mică anchetă printre lideri
culturali din ţară (redactori-şefi
şi directori de reviste de cultură, critici
literari, profesori universitari).
Cornel Ungureanu („Orizont”,
Timişoara): „…din punctul meu de vedere,
al celui care încearcă să
construiască o geografie a culturii române,
«Arca» este o publicaţie
excepţională”.
Ioan Modovan („Familia”, Oradea):
„Sunt un cititor pasionat, nu doar prietenos al
«Arcăi». De fiecare dată admir
eleganţa grafică, calitatea
ilustraţiilor, paginaţia dinamică,
acurateţea punerii în pagină…”
Adrian Popescu („Steaua”, Cluj):
„«Arca» are locul său bine
definit printre alte publicaţii contemporane, loc
câştigat pe merit prin spirit
critic…”
Traian Ştef („Familia”, Oradea):
„«Arca» este astăzi de nelipsit
pentru această parte de ţară…”
Andrei Bodiu („Interval”, Braşov):
„«Arca» realizează un balans
inteligent între cultura română
şi elementele culturii regionale…; se
individualizează ca una dintre revistele de top
ale Transilvaniei”.
Gheorghe Grigurcu (Târgu-Jiu):
„Ţinută intelectuală elevată,
echilibru fin, eleganţă”.
Marin Gherasim (pictor, Bucureşti):
„Spiritul critic afirmat de revista
„Arca” este unul calm, fără
să evite polemica ce este purtată cu
subtilitate, evitând tonul grob ori
vindicativ”
Liviu Antonesei („Timpul”, Iaşi):
„«Arca»? Sobrietate,
eleganţă, modernitate”.
Mai multe intervenţii complete în
„Arca” nr. 1-2-3/2009.
Vasile Dan