În aceste vremuri când tinerii se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, Biserica este cea care trebuie să se implice pentru ca aceşti elevi să nu o ia pe căi greşite în viaţă.
Tocmai din aceste considerente am întreprins împreună cu un grup de elevi din clasele V-XII, de la Şcoala Specială şi Grupul Şcolar Forestier Caransebeş, îndrumaţi de prof. Simona Duma, prof. Mihaela Munteanu, prof. Lucian Cornel Duma şi prof. coordonator Rodica Memelis, un pelerinaj la Mănăstirea Călugăra, una dintre cele mai vechi şi frumoase mănăstiri din Banat. Mănăstirea Călugăra se află la aproximativ opt kilometri sud de Oraviţa, un aşezământ monahal secular, ridicat în tainicul Munţilor Marilei, sub înălţimile Vârfului Rol.
Împreună cu elevii am participat la Slujba Sfintei Liturghii, după care Părintele Stareţ Casian Oniţa a citit o rugăciune de binecuvântare adresată elevilor şi ne-a povestit această legendă: „La 8 iunie 1858, un grup de credincioşi, împreună cu Alexa Nediciu, absolvent de teologie, fiul preotului Alexe Nediciu din Ciclova Montană, au auzit cântări îngereşti din interiorul unei stânci, pe care le-au ascultat stând în genunchi. În ziua de vineri, înainte de Duminica Floriilor din anul 1859, cercetând stânca din capătul Văii Călugărului, au observat cum pe o ţevişoară de piatră moale curgea apa izvorâtă din interiorul stâncii. Făcându-se săpături, au descoperit o peşteră lucrată de mână omenească, ce fusese chilia unui pustnic. În interior au găsit un altar de piatră moale, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe şi moaştele pietrificate ale pustnicului. Însă, după două zile, mergând să se roage la icoană, au descoperit că aceasta dispăruse. Au căutat-o mai multe zile, dar era de negăsit. Cu mare spaimă au aflat că icoana era din nou în peşteră, fără ca mâna omenească să o fi atins. Aceste descoperiri l-au făcut pe tânărul teolog să intre în viaţa monahală“.
L.C. Duma, G.S. Duma, R. Memelis