Dacă erau bolnavi, sătenii erau nevoiţi
să meargă până la Valeapai, ca
să se spovedească. De asemenea, de
şcoală nici nu poate fi vorba în sat
şi chiar mai mult decât atât, oamenii
nu-şi pot cumpăra nici măcar o
pâine de acolo pentru că nu există nici
urmă de magazin.
Şi cum ar putea să fie, când cei trei
kilometri care despart satul Bărbosu de Valeapai
sunt printre cei mai distruşi din judeţ.
Chiar şi aşa, oamenii au doar o singură
dorinţă: „Să avem iluminat public
pentru a nu ne mai fi teamă să dormim
în casă fără să fim
prădaţi de hoţi“.
Mai au speranţă
Acoperişul bisericii este în totalitate
refăcut, mai este însă lungul şi
costisitorul drum al reabilitării clădirii.
„Având în vedere că s-a
început, încă mai avem
speranţă că vom avea, într-o
bună zi, biserică. Asta pentru că noi nu
putem merge nici măcar la Sfânta
Înviere, nu e lumină în sat şi
cine ştie cine ne aşteaptă la colţ.
Mai bine stăm acasă“, spune Maria
Creţu, o localnică.
Şcoala, o amintire
Şcoala din sat… este un loc despre care oamenii
vorbesc la trecut deoarece populaţia e
îmbătrânită iar copii aproape
că nu există. Aici ultimele cursuri s-au
ţinut acum mai bine de 20 de ani.
În clădirea şcolii reporterii Jurnal CS
au găsit doar mucegai, câteva lemne
putrezite, o hartă călcată în
picioare, un pantof vechi şi nimic mai mult care
să spună că aici, cândva, s-a
învăţat carte.
Anca Preda