REŞIŢA – Istoricul face o inventariere a patrimoniului industrial mobil şi imobil din România şi din Banatul Montan.
Fost director al muzeului reşiţean între anii 1965 şi 1968, istoricul şi cercetătorul Volker Wollman a fost prezent marţi la Reşiţa, cu ocazia lansării celui de-al patrulea volum al lucrării „Patrimoniul preindustrial şi industrial în România“.
Lucrarea este o inventariere a patrimoniului industrial mobil şi imobil din România, autorul ei reuşind să înfăţişeze şi patrimoniul tehnic din Banatul de munte, în mare parte dispărut. În cel de-al patrulea volum, Volker Wollman tratează patrimoniul industrial din instituţiile publice, dedicând câteva capitole transportului rutier comunal-urban şi iluminatului public. Un capitol complex din acest volum este dedicat construcţiilor metalice, podurilor de traversare din oraşe, unele dintre ele fabricate chiar la Reşiţa după 1898. „Am încercat să identific pe teren care dintre podurile construite la Reşiţa mai sunt încă circulate. Iar pentru acest lucru, am colindat toată ţara. Şi dacă mă întrebaţi ce am găsit în urma periplului meu, vă spun că dintre podurile fabricate în uzinele reşiţene cinci sunt încă funcţionale şi se găsesc în localităţile Lugoj, Arad, Băile Herculane, Dumbrăveni, judeţul Sibiu, şi încă unul în zona Moldovei, la Comăneşti“, a declarat Volker Wollman.
Lansarea cărţii a avut loc în una din sălile expoziţionale ale Muzeului Banatului Montan, iar invitată să vorbească despre acest volum a fost Ada D. Cruceanu, o cunoscătoare a patrimoniului industrial din Caraş-Severin. Încă de la începutul discursului său, aceasta a atras atenţia asupra faptului că, la scurt timp după ce autorul a fotografiat podul sudat de la Palatul Cultural din Reşiţa, plăcuţa de pe această construcţie metalică a dispărut: „Vă atrag atenţia asupra paginii 195. Aici găsim imaginea care prezintă inscripţia podului sudat de la Cultural, şi care a fost topită probabil până la această oră, imediat după data fotografiei. În octombrie 2013, placa nu mai era, drept pentru care am semnalat acest caz celor în drept. Şi iată cum, în numai doi ani, ceva care părea veşnic se transformă într-o sursă“.
A urmat apoi o scurtă prezentare a cărţii şi o trecere în revistă, făcută de dr. Dumitru Ţeicu, a activităţii de cercetare a istoricului Volker Wollman. Munca de documentare a autorului nu se opreşte însă aici, acesta având în plan şi un al V-lea volum, dedicat în mare parte ceasurilor publice.