REȘIȚA – Când soldaţii ruşi au debarcat în Siria, mulţi le prevesteau o soartă sumbră şi vedeau o Rusie înnămolită pentru mulţi ani într-un al doilea Afghanistan. Ca de-atâtea ori până acum, au subestimat cinismul şi inventivitatea lui Putin, care i-a surprins din nou retrăgându-şi trupele peste noapte. Însă, la o privire mai atentă, această plecare intempestivă nu e deloc surprinzătoare.
„Ţarul“ nu s-a dus pe malul Mediteranei pentru Rusia, pentru ruşi sau pentru al-Assad, cu atât mai puţin ca să lupte contra ISIS, să le aducă sirienilor democraţia sau să le ia resursele (măcar atât are în Rusia); Putin s-a dus în Siria numai şi numai pentru el, nefăcând altceva decât o simplă escapadă la scară mai mare din seria recuperării de amfore şi peninsule, vânătorii de tigri, plimbatului de cocori sau călăritului la bustul gol.
Şi pentru că a avut astfel de obiective care, oricât de cinice ar fi, sunt mai realiste şi mai simple decât cele americane, aventura siriană a fost pentru Putin o victorie pe toată linia; şi-a proptit aliatul, a fluturat steagul rusesc sub nasul lui Obama, şi-a mai refăcut din popularitate, a dat senzaţia că luptă necruţător împotriva teroriştilor în comparaţie cu impotenţa NATO (asta deşi bombele ruseşti au căzut mult mai des peste rebelii antiguvernamentali sprijiniţi de Occident decât peste maniacii lui al-Baghdadi) şi, cel mai important, a reuşit să-şi scoată soldaţii de acolo înainte ca aceştia să înceapă să revină acasă în saci de plastic.
Că au lăsat în urma lor o situaţie la fel de dezastruoasă ca anul trecut e chiar benefic pentru Putin; e mulţumit să-i lase pe americani şi pe aliaţii lor să se scarpine în cap neputincioşi privind şerpăraia din Siria, cu atât mai mult cu cât asta îi va ţine ocupaţi în timp ce el îşi va îndrepta privirile spre alte meleaguri. Şi o va face cu siguranţă, pentru că astfel de victorii goale nu înseamnă mare lucru pe termen lung.
Ruşii, după ce vor lăcrima cu nostalgie ascultând imnul sovietic rebranduit, după ce se vor îmbăta cu paradele militare şi îmbărbăta cu discursurile de la Kremlin, îşi vor aminti că, de când cu criza şi mai ales cu sancţiunile atrase de precedentul exerciţiu de imagine prezidenţial, cel din Ucraina, nivelul lor de trai a luat-o la vale odată cu rubla, în timp ce „ţarul“ comandă cu nemiluita rachete, avioane şi tancuri. Aşa că vor avea nevoie de o nouă distracţie, lucru pe care Putin se va grăbi să-l ofere. Iar posibilităţi sunt atâtea… Ucraina, Georgia, altele…. Mai greu îi va fi să decidă care scenă e suficient de grandioasă pentru următoarea sa victorie. Doar vorbim de Vladimir Putin, liderul detestat de mulți, respectat de toți…