REŞIŢA – 50 de ani de căsnicie alături de omul pe care l-a cunoscut la 18 ani în gara din Medgidia.
El a spus că avea 21 de ani; ea, că avea 18. De fapt, aveau de două ori pe-atât. După o săptămână, au făcut nunta. Apoi el a plecat în interes de serviciu. Așa au trecut anii: el mereu plecat, ea mereu singură…
Accidentul lui: trecuseră zece ani de căsnicie când o tipă a sărit în mașină, a pus o bombă și a dispărut. El a ajuns la spital. Să nu credeți c-a mințit. N-a mințit-o niciodată… mai mult de două-trei ori pe zi.
Concediul: trecuseră 20 de ani. La mare se puteau îneca, la munte îi putea ataca vreun… arici. Așa că au mers la rudele ei, la Lehliu, unde Costel putea dormi în voie.
Excursia la București: după 30 de ani de căsnicie, vizitează un zid „inscripționat” de galeria lui Dinamo și o stație dezafectată. Dar merg la teatru, unde văd piesa „Cântăreața cheală”.
Anul nou: 50 de ani de la nuntă. A vrut și Tanța să primească o cutiuță care cântă și să danseze iar cu Costel, prima dată după nuntă. Sunt primele dorințe pe care Costel i le îndeplinește. Mai bine mai târziu decât niciodată, dar prea puțin pentru o viață.
Pe la fereastra Tanței, curgea un rău: erau lacrimile ei. O comedie amară despre viața tristă alături de partenerul nepotrivit. Iar spectatorii râdeau. Oare de ce? Câţi se recunoșteau în povestea jucată pe scenă?