Au vizitat centre şi organizaţii destinate copiilor cu probleme de sănătate ori sociale, din şcoli din cartierele mărginaşe sau problematice, pentru a le da, pe lângă ajutoare materiale, o nouă speranţă. Şi au reuşit, după cum ne-au povestit plini de entuziasm, să aducă un zâmbet pe feţele a sute de copii, declarându-se „foarte impresionaţi de sentimentul înălţător al mulţumirii“. Au organizat petreceri, s-au deghizat în clovni, i-au pictat pe cei mici şi le-au dăruit năsucuri roşii, „să-i facem să uite de probleme şi griji. Pentru scurt timp suntem siguri că i-am ajutat să se bucure“.
Cazul care i-a impresionat cel mai mult a fost al unei fetiţe, pe care au întâlnit-o „la o şcoală la Maia“ – aşa cum o alintă ei pe educatoarea Maria Alexandru, de la grădiniţa din Cuptoare, care, împreună cu soţul ei, psihologul Carol, au fost gazdele grupului de olandezi. „Am auzit că au găsit fetiţa în gunoi, iar mama ei n-a mai vrut s-o ia, povesteşte unul dintre ei. A fost adoptată, însă doar pentru ajutorul guvernamental. Micuţa simte lipsa de afecţiune şi obişnuieşte să se agaţe, la propriu, de ceilalţi“.
Au venit în România de mai multe ori (într-un mic tur cuprinzând mai multe zone ale ţării), cu mai multe camioane de ajutoare. Au adus şi vor mai aduce calculatoare, haine, jucării, perii de dinţi, biciclete, scaune cu rotile, maşini de cusut, cuptoare cu microunde şi multe altele. Dar cam 80% din ce aduc este destinat copiilor. Şi au intenţia de a cuprinde într-un program şi vârstnicii.
Cu prilejul celui mai recent drum prin ţară, au vizitat o şcoală specială care le-a lăsat un gust amar. Camerele erau depersonalizate, totul era sobru, câteva paturi, câteva scaune, în rest nimic, iar în băi, unele dintre ele fără baterii la chiuvete, unii dintre copii n-aveau nici măcar un amărât de pahar pentru a-şi ţine periuţa de dinţi. „Atmosfera era sobră, iar copiii trişti, timizi, lipsiţi de energie, spune un alt membru al grupului. Nu cum ar trebui să fie copiii“.
Ce ar trebui să facă românii pentru a se ajuta singuri sau pentru a da o mână de ajutor semenilor lor? „Prima dată, în România, dacă sunteţi săraci, nu mai cumpăraţi ţigări şi alcool, ca apoi să n-aveţi ce mânca, ocupaţi-vă de copii, de şcoli, spune René Slotboom, coordonatorul organizaţiei din Amersfoort.
Iar guvernanţilor şi administraţiei locale ar trebui să le pese de oameni. Directorii au maşini şi birouri luxoase, iar şcolile pe care le conduc sunt un dezastru, iar dascălii n-au salarii. Vin bani de la Guvern, de la Bruxelles, dar ei nu-i folosesc pentru copii şi pentru profesori“. Şeful delegaţiei olandeze a mai vorbit şi despre românii care lucrează în străinătate, care câştigă mii de euro, care investesc în maşini luxoase şi case, care ar putea să dea o mână de ajutor semenilor lor.
După turul Caraş-Severinului, echipa de olandezi – formată din coordonatorul organizaţiei, René Slotboom, şoferul de TIR (specializare foarte importantă pentru ei, fără de care, după cum ne-au mărturisit, misiunea lor ar fi imposibilă) Rudi Korpeshoek, voluntarul Gretha Franken şi studenţii Annelien Vandenbrink, Aaron Philogene, Mike Van Oosten, Sjoerd şi Jeroen – şi-a continuat drumul spre Hunedoara şi Oradea.
Antoniu Mocanu