Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Dacă în urmă cu o lună, primarul Ioan Popa constata cu dezgust că Piața Reșița Nord „este o mizerie!“, vineri am vrut să vedem cum e și în Sud.

Ca un făcut, încă de la intrarea în piață, parcă cineva măturase proaspăt, în mod special, ca și cum ar fi știut că filăm zona, doar, doar o fi ceva în neregulă. După un tur împrejur, inclusiv în afară, până la parcări, am făcut un raid și în interior, în piața acoperită. Nimic dezolant, care să sară în ochi, în afară de câteva coji de ceapă sau de varză, dar și alea adunate și puse în lădițe pentru a fi aruncate „unde trebuie“ la sfârșitul zilei. Mai un pachet de țigări pe ici pe colo, bonuri, câte un muc și de țigară, cutii de carton, claie peste grămadă așezate lângă pubele dar, la suprafață cel puțin, într-o privire de ansamblu, nimic care să facă, într-adevăr, subiectul unui articol. Nu scriem doar de dragul de a scrie, asta o facem în paralel, pe cont propriu, știm replica „cine vânează devine vânat“.

piata-sud-1

Totuși, în acest „nevinovat“ raid jurnalistic sau vânătoare de vrăjitoare, dacă chiar vă place mai mult, că tot am folosit termeni din domeniu, am asistat la o întâmplare nici asta chiar neobișnuită. O femeie între două vârste a căzut neașteptat și plasele i s-au împrăștiat care încotro. O altă femeie s-a oferit să-i acorde primul ajutor, susținută de un bărbat, care a ridicat-o, cercetând-o pentru a afla dacă i s-a făcut rău. Nici pomeneală, femeia s-a împiedicat și a căzut din cauza unei gropi. Nu era chiar O.K., avea nasul julit din care țâșnise sângele, însă doar o rană superficială și jena că a atras privirile asupra sa. Aflându-mă la fața locului, înarmată cu aparatul foto, prima reacție a fost să cedez impulsului jurnalistic și să fotografiez femeia grămadă, pe jos. M-am stăpânit, totuși, pentru că oameni suntem și noi, gândindu-mă că femeia leșinase. Cum să imortalizezi asemenea momente, când acestea se întâmplă „în direct“ și fac parte de viața noastră. Mi se părea o impolitețe, chiar o obrăznicie. M-am gândit, în schimb, să sun după ambulanță. Din fericire, n-a fost cazul, femeia se împiedicase și și-a revenit imediat. Numai oamenii care se adunaseră ca la circ, nu. „Păi, nu-i prima oară când pică cineva aici! De ce nu astupă gaura asta? Ia uitați-vă și la gura asta de canal cum e…de ce nu filmați?“ „Lasă, bre! – zice altul. De ce să astupe, să nu astupe, mai bine să caște ochii pe unde merge!“ „Ba să astupe, dom’le, că de-aia îi plătim, nu să ne rupem gâtul!“.

Eeeei! Dom’ primar, piața din Sud nu strălucește ea ca afară, că n-o spală nimeni cu detergent, dar nici chiar mizerabilă nu e, să nu poți intra pentru un pepene. Cât despre găurile care tot fac victime, nu doar în piață, ci pretutindeni, în tot orașul, dacă nu pot fi astupate, gura lumii nici atât!

1 Comment

  1. Jurnalismul ar trebui sa se rezume la informatii! Altfel devine doar pierdere de timp, pentru cititori!Pacat!

Adaugă comentariu