Caraş-Severin, Romania

Trăim în Banatul Montan, ţinutul în care natura nu conteneşte să ne surprindă cu minunăţiile ei. Am mai spus-o şi repet: aici se putea trăi bine şi frumos numai din turism. Şi încă se mai poate. Dacă recuperăm anii pierduţi în nepăsare şi ceaţă, putem deveni un judeţ vizitat, admirat, transformat în album de amintiri frumoase.

Dacă aţi observat, în ultima vreme, tot mai mulţi oameni ne vizitează. A fost suficient ca o fotografie deosebită a cascadei Bigăr să fie preluată de cei de la The World Geography pentru ca sute de oameni să vină săptămânal să viziteze acest obiectiv. Bine, mulţi sunt dezamăgiţi pentru că izbucul este spectaculos doar atunci când debitul de apă este mare.

Dezamăgirea turiştilor veniţi şi de peste hotare a fost şi mai mare când locul din jurul cascadei arăta urât şi părăsit. Acum este mai amenajat de câţiva meşteri tâmplari din Iabalcea (care nici acum nu şi-au recuperat integral banii pentru lucrările făcute, dar asta este altă poveste asupra căreia o să revenim). Dar amenajările pot continua în aşa fel încât Paralela 45, cu Bigăr cu tot, să lase în mintea şi sufletul turistului o amprentă frumoasă. Oricum, cascada este unică în lume şi merită să fie văzută de toţi iubitorii de natură şi frumos.

Diversele reportaje difuzate în special de TVR (despre Ochiu Bei, Muntele Mic, Semmering-ul bănăţean, Cheile Caraşului, Cheile Rudăriei), evenimentele deosebite cum au fost festivalurile de rock de la Sasca şi Gârnic, reuniunea MISA de la Băile Herculane, toate astea au atras turişti. Gândiţi-vă cât am avea de câştigat dacă ar fi promovate evenimente precum Sărbătoarea Narciselor de la Zerveşti, Ziua liliacului de la Caraşova ori Ciclova, Ceaunul de Aur de la Moldova Nouă. Turismul de weekend ar aduce bunăstare multor cărăşeni. Totul depinde de noi, de oamenii locului.

Da, este adevărat că avem nevoie de infrastructură care să ofere confort, însă pentru a deveni un reper turistic nu avem nevoie de teleferic care să străbată pădurile pentru a vedea Lacul Dracului, pe Cheile Nerei, sau cascada Şopot, din zona Armeniş. La fel cum nu avem nevoie de vaporaşe pe Caraş pentru a ajunge la Prolaz. Avem locuri frumoase cărora sălbăticia le oferă mister, iar noi nu trebuie decât să ne bucurăm de simfonia aparte pe care o oferă un colţ sălbatic de natură. Unduirile lacurilor noastre, îmbrăcate în culoarea luminii, a ceţii sau a nopţii, transformă gândurile în comori.

Pomi seculari, dantele de stânci ce zâmbesc aripilor vulturilor, pârâuri ce vorbesc doar atunci când vorbeşte şi legenda, toate le găsim în Banatul de Munte. Doar locurile de aici îţi fură neliniştile şi le rostogolesc spre arămiul asfinţitului…

Nina Curiţa

Adaugă comentariu