Avem mai multe biserici decât şcoli şi spitale la un loc iar la Bucureşti se ridică o catedrală imensă. În timp ce guvernul taie cu barda instituţiile de învăţământ şi cele medicale din lipsă de finanţare, toarnă bani în aceeaşi catedrală. Preoţii nu sunt puşi în faţa dilemei de a muri de foame sau a pleca la muncă dincolo aşa cum sunt dascălii şi medicii iar Biserica este în topul încrederii românilor. Sună frumos, nu? Ne-am putea aştepta să avem o ţară cu oameni cinstiţi şi muncitori, modeşti, uniţi şi gata să-şi ajute aproapele.
Dar priviţi în jur. Ce vedeţi? Oameni care habar nu au ce înseamnă Paştele şi îl confundă cu Naşterea Domnului. Persoane pentru care credinţa e ceva făcut ca să fie în rândul lumii. Politicieni dispuşi oricând să jure pe un teanc de Biblii şi la fel de dispuşi să încalce cu seninătate aceleaşi jurăminte. Persoane care chicotesc continuu, indivizi care bârfesc într-un colţ al bisericii despre ce maşină şi-a luat X şi cu cine mai umblă Y în timp ce în faţă se anunţă Învierea Domnului.
Afacerişti lacomi şi inumani care, cu aceeaşi mână cu care îşi dau afară angajaţii, dau bani bisericilor. Şi fiecare dintre aceştia se crede creştin. Doar merge la biserică, ascultă predica deşi gândurile îi sunt în altă parte, şi, mai ales, aminteşte mereu că este credincios, deşi când se roagă nu se gândeşte măcar o clipă la cuvintele rugăciunii. Mă îndoiesc că ceva din ce am enumerat mai sus se regăseşte în ceea ce înseamnă adevărata credinţă.
Şi, în acest context, ne mirăm de ce în noaptea Învierii mii de tineri preferă să meargă la discotecă şi nu la biserică. Nu cred în „degenerarea morală a tineretului“ şi „decăderea noii generaţii“, teme discutate des în ultimul timp. Nu cred că nu mai suntem capabili să ştim cum să fim creştini. Cred că o faptă bună făcută în fiecare zi, însoţită de o rugăciune, este un pas spre găsirea bobului de muştar cu care se pot muta munţii. Cred că fiecare trebuie să-şi regăsească simplitatea şi liniştea propriului suflet. Cred că adevărata credinţă nu se rezumă la vorbe, nu se flutură în văzul lumii, nu are nimic de a face cu banii şi cu laudele.
Nina Curiţa