Caraş-Severin, Romania

BUCOŞNIŢA – Dacă doriţi un loc de muncă lejer şi cu factor de stres minim, vă recomand tuturor să vă angajaţi la Primăria Bucoşniţa. O să trăţi până la 100 de ani, Inu n-o să vă deranjeze prea tare. Ce drumuri, ce proiecte europene….lasă-le să aştepte, că satul tot aici va fi şi după cinci mandate.

Am fost în documentare pe Valea Cernei. Am terminat mai repede decât preconizam şi m-am gândit că n-ar fi rău dacă aş profita de ocazie şi m-aş mai duce şi prin altă comună. Fiind novice şi fără multe conexiuni, nu ştiu unde să mă duc…apelez la variante ajutătoare. Fifty-fity îmi dă zero, public nu aveam, nu-mi rămâne decât să…sun un prieten. Apelez la cei din redacţie şi în zece minute mi se transmite că pot merge la Bucoşniţa. Mă va aştepta vice-primarul, care trebuia să ajungă acolo în jumătate de oră. Perfect, îmi zic eu. Am timp să beau un suc rece la popasul de la Piatra Scrisă (afară erau 31 de grade), să aprind o lumânare şi să ajung deodată cu vicele la Bucoşniţa.

Execut planul întocmai şi ajung în satul cu pricina. Afară caniculă, pe străzi pustiu…mă aşteptam să văd vreun ciulin care se învârte pe uliţă şi doi pistolari gata de duel, atmosferă de film western, ce mai. Ajung la Primărie, intru înăuntru, întâlnesc doua tinere angajate ale instituţiei, mă prezint, întreb de domnul vice. Nu e aici, e plecat până la Caransebeş, mi se răspunde. N-o fi ajuns omul, mă gândesc. Mai trag undeva la umbră, fumez o tigară…încă vreo două…şi intru iar în Primărie. „Nu vă supăraţi, nu e cineva care trebuia să mă aştepte, să-mi povestească despre proiecte, realizări, planuri, să-mi prezinte nişte oameni din comună care au poveşti demne de relatat?“ întreb. „Aaa…ba da…este, aşteptaţi puţin. Inuulee, eşti aici? Haideţi sus vă aşteaptă Inu“ mi se comunică. Urc sus şi strâng mână întinsă de Inu, un băiat tânăr, cam timid şi cu o faţă plină de bonomie. Îl întreb pe Inu „puteţi să-mi povestiţi despre comună, ceva proiecte în derulare, lucrări, planuri de viitor? „Aaa…păi eu nu ştiu, domnule, dacă era domnul primar sau domnul vice, vă spuneau ei…eu nu prea ştiu ce să va spun“, îmi răspunde cu bunăvoinţă şi cu un ton de scuză Inu.

Mai întreb dacă m-ar putea pune în legătură cu cineva de prin comună, cineva care face ceva acolo…agricultură, creşte oi, vaci, capre, dragoni, moluşte…orice. Nu mă poate ajuta Inu nici în speţa asta. Îl rog să mai sune la domnul vice, poate-poate o ajunge şi mă luminează el. Reuşeşte să-l găsească, dar mai durează vreo 45 de minute până ajunge. S-o fi născut veşnicia la ţară, dar eu mai trebuie să ajung şi înapoi la oraş. Îi mulțumesc lui Inu pentru ajutor şi las vorbă prin el pentru domnul vice că mai trec eu pe acolo şi poate vorbim atunci. Inu mă conduce galant până la scări şi se retrage în primăria aproape goală. Aproape că-mi pare rău că plec. Era aşa o atmosferă de siestă şi aşa o linişte…că-mi venea să trag un pui de somn.

Ies din Primărie şi zic hai să încerc să albesc dracul…să caut vreun suflet pe stradă, să-l întreb despre comună. Dacă sunt mulţumiţi de ce au, ce ar vrea…banalităţi cotidiene. Văzând drumurile din sat, mă gândeam că găsesc vreun revoltat să se plângă. Ei, aş! Căldură mare, mon cher, vorba stimabilului. Oamenii sunt toropiţi, calmi şi înţelegători. Foarte mulţumiţi de activitatea Primăriei. Înseamnă că Inu şi cele două tinere de acolo îşi fac bine treabă, mă gândesc eu, devreme ce, în afară de ei, n-am văzut pe nimeni acolo.

Dacă doriţi un loc de muncă lejer şi cu factor de stres minim, vă recomand tuturor să vă angajaţi la Primăria Bucoşniţa. O să trăiţi până la 100 de ani, Inu n-o să vă deranjeze prea tare. Ce drumuri, ce proiecte europene…lasă-le să aştepte, că satul tot aici va fi şi după cinci mandate. Şi banii pentru proiecte la fel. Graba strică treaba. Mai bine să facem lucrurile încet, că e mai sigur. Aşa…ca la Bucoşniţa.

Acum ştiu că am nimerit eu tocmai într-o zi din aia…în care toţi aveau treabă şi erau plecaţi, dar, domnilor, de ce n-aţi spus de la bun început că n-aveţi timp de mine? Sau măcar să fi asfaltat drumul care vă leagă de european. Chiar era necesar să-mi chinuiţi şi suspensia maşinii degeaba? Vă mulţumesc frumos! 

Flavius Militaru

Adaugă comentariu