REŞIŢA – …fericită că nu i-a stricat nimeni casa. Revenirea din Siberia după 20 de ani de suferință.
Atât a îndurat Anița chinurile deportării. A lucrat la pădure împreună cu cei trei copii încă mici. Și vai, ce frig și ce foame, potolită cu apă fiartă în care punea o lingură de sare și-o bucată de pâine. Și se-ntreba dacă pământul i-ar putea potoli foamea. Apoi a muncit la pește împreună cu copiii. Aici era bine căci mânca. Dar hainele s-au rupt și erau -40°C. Le-a țesut copiilor pulovere din capete de funii iar mănuși le-a făcut din păr de câine. Apoi s-a îmbolnăvit și-a mai făcut și închisoare pentru că a lipsit de la muncă.
Abia în 1950 a putut trimite și primi scrisori. Așa a aflat că mama sa murise dar s-a bucurat căci frații săi îi fusăseră alături până în ultima clipă. Soțul murise și el în 1952 într-un lagăr de muncă. Iar în 1961, după fix 20 de ani în care doar credința în Dumnezeu i-a dat putere, Anița s-a întors acasă. Anița Nandriș-Cudla a mai trăit 23 de ani, timp în care a scris o carte în care povestește chinurile deportării.
Actrița Amalia Ciolan spune povestea Aniței. O interpretare de excepție, un rol pe care-l joacă având lacrimi în ochi și care răscolește inimile spectatorilor. Piesa „20 de ani în Siberia” a încheiat prima seară a festivalului „Scena ca o stradă”. La final, regizorul Sorin Misirianțu, originar din Reșița, a mulțumit publicului pentru căldura cu care a primit povestea Aniței mulțumind totodată și directorului Teatrului de Vest pentru invitația de a participa la festival.