EZERIŞ – Primăria Ezeriş nu are nici un asistat social, după ce ultimul beneficiar de venit minim garantat a decedat la finele anului trecut.
Localnicii din Ezeriş nu stau la mila statului, în ultimii doi ani Primăria având, pentru perioade scurte, numai doi beneficiari ai Legii 416/2001. Ioan Rusu spune că în 2000, când a ajuns primar, aproximativ 120 de persoane beneficiau de venit minim garantat la Ezeriş. Cu timpul, numărul acestora a scăzut, astfel că, de la 1 ianuarie 2018, în comună nu mai există nici un asistat social.
„Când am venit primar, erau undeva pe la 120 de asistaţi sociali, care aveau animale, pământ şi tractoare, dar care cereau ajutor material. Ori, acest lucru nu mi se pare corect! Când există locuri de muncă, nu poţi sta cu mâna întinsă. Acum, că ele nu sunt plătite extraordinar, este cu totul altceva! Asta a fost ideea mea, să meargă să muncească, chiar dacă salariile nu sunt aşa cum ar trebui să fie“, ne-a spus primarul din Ezeriş, Ioan Rusu.
În momentul de faţă, o parte din locuitorii comunei muncește acasă, o alta, în oraşele din apropierea Ezerişului. Şi nu vorbim doar de tineri, ci de persoane de toate vârstele, care au înţeles că statul cu mâna întinsă nu poate fi nimănui de ajutor.
„Oamenii au înţeles că sunt mai câştigaţi dacă muncesc. Pentru că nu mai stau în «cârca» statului sau în cea a comunităţii, deoarece o parte din taxele şi impozitele locale se duc şi către acest segment. Mai mult decât atât, fiind asistat, neproducând, beneficiază de asigurare medicală fără a da nimic la fondul de asistenţă socială. Dar dacă munceşte, prin serviciile prestate câştigă şi un ban, şi mai câştigă şi statul care, la rândul său, cheltuie pe partea de asistenţă medicală. Iar, la nevoie, se vor putea folosi de sistemul medical. În prezent, avem două societăţi mai mari pe raza comunei. O firmă la Ezeriş care se ocupă de confecţii metalice şi în cadrul căreia lucrează în jur de 40 de persoane, de toate vârstele, şi o brutărie, la Soceni, unde sunt angajate aproximativ 15 persoane, şi cred că ar mai fi nevoie de forţă de muncă. Restul consătenilor mei muncesc fie la Reşiţa şi Caransebeş, fie la firmele din municipiul Lugoj“, a concluzionat Ioan Rusu.