Caraş-Severin, Romania

În 25 mai, după cum ştim cei mai mulţi dintre noi (căci unii nu prea ştim), avem alegeri europarlamentare. Campania electorală firavă, făcută cumva departe de ochii presei şi slaba informare a românilor despre Parlamentul European accentuează lipsa de însemnătate a acestui scrutin.

Adevărul este că dacă pe români nu îi interesează nici pe cine trimit în Parlamentul României (dovadă fiind zecile de indivizi care nu au ce căuta acolo), de ce le-ar păsa cine îi reprezintă, pe bani mulţi, într-o instituţie europeană?

Lehamitea oamenilor de a merge la vot nu ar fi atât de mare dacă cei care primesc votul s-ar comporta altfel. Dacă europarlamentarii noştri nu ar fi văzuţi în locurile de unde cer voturi doar o dată la câţiva ani, mai exact înainte de alegeri, percepţia asupra lor ar fi mai pozitivă. Şi am să vă dau două exemple. De 8 Martie, Jurnal de Caraş-Severin a publicat câteva pagini cu şi despre doamne de succes.

Printre acestea s-a aflat şi Daciana Sârbu, soţia premierului României. Foarte multă lume ne-a scris şi foarte mulţi cititori ne-au spus că nu ştiau că Daciana Sârbu este europarlamentar. Probabil oamenii credeau că soţia primului-ministru este casnică şi creşte copii… Un alt exemplu este cel al lui Cristian Buşoi. Până zilele trecute când a venit în Caraş-Severin şi a spus că a mai fost europarlamentar, că inteligenţa l-a ajutat să fie şi raportor pentru Parlamentul European, nu prea se ştia de existenţa lui. Da, a fost preşedintele Casei Naţionale de Sănătate, dar asta este interesant pentru lumea medicală. Omul simplu vrea să ştie cam ce eşti, cine eşti şi ce ştii să faci mai bine pentru el. Dacă aceşti europarlamentari ar investi mai mult în informarea românilor, dacă ar arăta mai des importanţa muncii lor şi a Parlamentului European, lucrurile ar sta altfel.

Însă, dincolo de apatia asta ce pluteşte peste tot, dincolo de anonimatul sau importanţa celor care candidează, eu zic că europarlamentarele au o semnificaţie aparte. Prezenţa la vot, în aceeaşi măsură ca şi absenţa, demonstrează ce simţ civic european avem. În Caraş-Severin, lucrurile sunt calme. În campania asta, judeţul a fost vizitat de oameni pe care în alte condiţii nu i-am fi văzut pe aici. Liderii partidelor politice şi şefii de campanie îşi fac treaba silenţios, primarii la fel, toţi au de trecut un examen, zic eu, important. Fiecare mizează pe ceva, fiecare are de demonstrat ceva iar aşteptările, în ciuda aparenţelor, sunt mari. Ca la orice alegeri, se pot baza pe orice, dar să nu uite de surprizele ce le pot oferi rezultatele. La un scrutin, tunurile din Navarone nu sunt nici în MAI, nici în mita electorală, nici în carismă ori destin. Ci în voturile populaţiei.

Alegerile europarlamentare sunt ca vaccinul din copilărie – nu îţi pune în pericol viaţa, dar este vital pentru viitor…

Nina Curiţa

Adaugă comentariu