REŞIŢA – Din cauza lipsei de fonduri, vechiul obiectiv arată deplorabil, scările fiind chiar de evitat de către trecători.
Scările Ateneului reşiţean, cele care urcă din dreptul Poliţiei până în Moroasa, la Teatrul de Vară sau la vechiul palat al pionierilor (ocupat acum de inspectorii şcolari), ne mai amintesc unora dintre noi, deloc puţini, de activităţile de acolo, de cursuri, de festivităţi sau de spectacole. Toate cu elanul specific vremii. Acum, monumentalele scări au căzut în ruină, largheţea lor fiind ştirbită de cele două scări ale unui bloc ANL şi de o construcţie deja celebră, cea care ar fi trebuit să adăpostească Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 7, care respectă întocmai legenda meşterului Manole, în partea de dinaintea sacrificiului.
Priveliştea este dominată acum de un peisaj aproape sălbatic, plin de buruieni, pământ şi mult colb, de scări ce s-au măcinat sub greutatea timpului şi a nepăsării. Cărămiziul somptuoaselor edificii este dominat acum de ruginiul unui gard rupt care în tot locul stă să cadă. De fapt, jos de tot, lângă trotuarul de la baza scărilor, gardul e deja la pământ. Liniştea nu e tulburată decât de clinchetul hohotelor celor mici care, nesupravegheaţi, în goana copilăriei, uită că aleargă pe marginea zidurilor…
Locuitorii zonei spun că aşa e de când totul a căzut în paragină, şi că în trecut se asigura paza. Însă cei care veneau acolo erau mai interesaţi de programul televizorului decât de ceea ce se petrecea în jur. Dar despre asta s-a mai scris, iar acum nu mai vine nimeni. Prin gardul rupt, se prefigurează scheletul construcţiei care „arată ca un cal crăpat”, după cum spunea o femeie care trecea pe acolo.
De la o zi la alta, zona a devenit un mic paradis al celor care mai fac un ban din vânzarea fierului vechi sau care-şi iau de acolo lemne de foc. Lipsa pazei şi prezenţa hoţilor de fier vechi ţine în gardă atenţia locatarilor, pentru că la baza scărilor sunt şi două locuri de parcare.
Gardul rupt este totuşi şi un motiv de bucurie şi pentru cei din zonă, care şi-au făcut cărări în perimetrul împrejmuit, pentru a ocoli astfel scările, devenite nepracticabile. Unii se mai plâng şi de resturile lăsate în urmă de proprietarii de patrupede care şi-au uitat lopăţica şi punga într-o lume mai civilizată.
Trebuie precizat că, la finele anului 2013, refacerea scărilor vechiului ateneu, numite acum „scările de pe strada Sportului”, figura lista nerealizărilor municipalităţii reşiţene, la capitolul construcţii. Poate că anul acesta bugetul va fi ceva mai dulce pentru locuitorii zonei.
Antoniu Mocanu