Caraş-Severin, Romania

ARMENIȘ – În timp ce satul românesc se confruntă cu o migrație agresivă a populației spre zonele urbane sau chiar în afara țării, la Armeniș întâlnim pe cineva care inoată contra curentului.

Ilie Hurduzeu are 37 de ani. Născut și crescut la țară. A pus osul la muncă de când se știe. La un moment dat al vieții lui a ales și el să plece pe alte meleaguri, să încerce mirajul străinătății. A ales patria zeilor olimpieni, unde tatăl său avea deja câțiva ani vechime. A stat cinci ani în însorita Eladă și a muncit, ghiciți unde… în agricultură. Pe plantații de portocali. Mireasma portocalelor, soarele drăgăstos al Greciei, frumusețea locurilor au făcut ca perioada petrecută acolo să treacă mai repede și mai vesel. Dar în sufletul lui Ilie creștea tot mai învârtoșat copacul dorului de casă. Și la un moment dat a trebui să lase Grecia pe seama zeilor săi și el să revină pe dealurile Armenișului.

Cu banii adunați acolo, a cumpărat patru vaci și a accesat programul „Tânărul Fermier“, program de pe urma căruia a beneficiat de fonduri totale de 40.000 de euro. Banii i-au venit în două tranșe și i-a folosit pentru achiziția de utilaje și a unei instalații de muls. Acum a ajuns să aibe 20 de vaci și dorește ca pe viitor să acceseze un program prin care să primească o finanțare de 200.000 de euro. Cu acești bani va construi un adăpost nou pentru animale, va cumpăra un tanc de răcire, alte utilaje necesare și ceva pământ.

Oful lui Ilie, ca și al altor mulți crescători de animale, este lipsa unei piețe corecte de desfacere. Se plânge că vinde vițeii la intermediari pe bani de nimic, aceștia alegându-se cu tot câștigul iar el rămâne cu munca. Brânza o vinde în sat și în vecinătate. La piață n-are timp să meargă și chiria e destul de mare. În ciuda tuturor dificultăților cu care se confruntă, Ilie nu s-ar da dus la oraș nici dacă-l pici cu ceară. Aici e aer curat, e liniște, e energie pozitivă. Oamenii sunt mai calmi și viața este mai frumoasă. E grea munca dar merită. Aș dori ca băiețelul meu să-mi calce pe urme și să trăiască la sat” ne spune Ilie.

Problema desfacerii produselor este comună atât în zootehnie cât și în agricultură. Cu ea se confruntă micii producători. Cei mari se descurcă. Dar cum facem să atragem tinerii la țară dacă nu le oferim soluții complete? Asociațiile sunt puține și oamenii nu sunt suficient informați despre beneficiile unei asociații. Statul oferă bani prin diverse programe, dar până nu reușim să rupem acest spin cu desfacerea produselor, micii întreprinzători nu vor prospera. Marile companii procesatoare dețin monopolul și fixează prețurile. De ce cumpărăm lapte din Ungaria mai ieftin decât cel românesc în supermarket? De ce ei au soluții și noi nu? Sunt unii oameni curajoși, precum Ilie Hurduzeu din Armeniș, carăra le place munca. Le place și o fac cu pasiune. Domnilor politicieni, găsiţi soluții pentru ei. Faceți în așa fel încât să atrageți tinerii spre sat. Nu lăsați să moară îndeletnicirea asta veche de milenii! Nu ne lăsați să ajungem să punem pe masă doar produse de import! 

Flavius Militaru

Adaugă comentariu