Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Până acum, singurii diplomaţi străini care ne-au vizitat județul au fost cei germani, austrieci şi croaţi, în vara aceasta onorându-ne cu prezenţa chiar preşedintele Croaţiei. De asemenea, prin diverse colţuri din judeţ, delegaţii de chinezi, sârbi, germani, belgieni, olandezi oameni care vin, văd şi pleacă am tot avut.

Acum, la sfârşitul lunii, primarul Reşiţei spunea că aşteaptă germanii de la Rheinmetall AG. Aceasta este o companie constructoare de mașini și vehicule de apărare cu uzine în Düsseldorf, Kassel și Unterlüß. Compania are o lungă experiență în fabricarea de arme și piese pentru artilerie, motiv pentru care Nelu Popa ar vrea să îi ducă şi la Arsenal, societate de care le-a vorbit nu demult la o conferinţă ce a avut loc la Timişoara. După spusele primarului Reşiţei, reprezentanţii Rheinmetall ar veni pe aici acum, la sfârşit de noiembrie.

Dar până să vină germanii, la Reşiţa soseşte luni ambasadorul Statelor Unite, Hans Klemm. Vizita este una secretă, iar acest protocol pune semne de întrebare. Dacă Excelenţa Sa venea pe la noi fiindcă a auzit că a nins pe Muntele Mic, că avem un judeţ frumos sau pentru că a aflat că prin Caraş-Severin trece şi Dunărea, atunci nu avea de ce să nu spună şi presei impresiile sale. Să fie în vreun tur de rămas-bun, nu credem nici asta. Diplomatul american este prea implicat în misiunea sa în România ca să plece  uşor de la noi, mai ales în urma unui tur în vestul ţării. Poate vine înaintea celor de la Rheinmetall să vadă locul de care sunt interesaţi nemţii. O investiţie, fie şi ca idee, într-un loc ce poate produce armament nu este de trecut cu vederea. Vom vedea, dacă o să ne spună cineva, ce vânt l-a adus pe Hans Klemm pe la noi, dar chiar ar fi culmea să fie vorba tot de Arsenal.

De ce spun că ar fi culmea? Pentru că mie această fabrică, Arsenal, mi s-a părut mereu a fi doar un subiect de campanie electorală, o temă pusă pe tapet în faţa miniştrilor ce vin prin judeţ să avem despre ce vorbi cu ei.

Îmi amintesc expresia feţei ministrului Mihai Fifor când a venit la Reşiţa şi a fost întrebat de Arsenal:  „Din păcate, ceea ce producea Arsenalul nu mai prezintă interes, însă mă voi întâlni săptămâna viitoare cu cei de la Romarm, discutăm, poate găsim vreun investitor interesat să producă aici altceva“. Ce putea să spună mai mult? Acum sincer… De ce nu spune nimeni lucrurilor pe nume? Şi anume faptul că nu ai cum să produci armament NATO la Reşiţa. De ce tot ne imaginăm producţii la Arsenal și de ce sunt lăsaţi oamenii să viseze? O fi conservată cât o fi, or mai fi şi nişte reşiţeni care chiar se pricep la munca în domeniu, o fi o emblemă a celor mai bune tunuri produse în Europa, dar atât… Chiar credeţi că dacă se putea produce ceva la Arsenal, nu încerca Frunzăverde când a fost ministrul Apărării? Pentru județ ar fi fost o minune, iar pentru el personal o lovitură de imagine neprețuită. Doar că nici el nu a spus adevărul complet. Iar acum actualul ministru, Fifor, dar și Popa, Mocioalcă sau toți miniștrii plimbați pe aici ce pot să facă la Arsenal? Deocamdată nimic. Cel mai bine ar fi ca Arsenal să nu mai fie subiect electoral şi nici temă de discuţie până nu se face ceva cu adevărat. Acest subiect ține de trecut, iar în trecut dacă nu investeşti nu ai cum să îl pui pe tapetul viitorului…

Acum, la început de săptămână, sunt curioasă ce vor spune Hans Klemm sau cei de la Rheinmetall. Poate vor spune ei ceva ce noi încă nu am auzit de la ai noștri. Sau poate măcar vor spune ei lucrurilor pe nume…

Foto: tophabits

Adaugă comentariu