REŞIŢA – „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva“, spectacolul care a deschis festivalul Gong Fest, a fost interpretat de masteranzii de la Universitatea de Arte Târgu Mureș, sub coordonarea conf.univ.dr. Daniela Lemnaru. După vizionarea unui spectacol curat, cu personaje și relații atent construite de tinerele actrițe, am avut plăcerea de a discuta cu Daniela Lemnaru, șef al departamentului de Teatru din Universitatea de Arte Târgu Mureş, și de a strânge câteva gânduri asupra spectacolului.
Maria Seiculescu: Dumneavoastră ați propus piesa „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva“ de Jonas Kardell?
Daniela Lemnaru: Da.
M.S.: De ce acest text?
D.L.: Pentru că mi-a plăcut foarte mult! Este foarte bun pentru actrițe în special. Unii comentau că e apăsător, că e plictisitor, dar dacă intri în poveste, te ține. Într-adevăr, spectacolul debutează cu un monolog de 20 de minute, în care actrița vorbește și atât, dar așa este textul și e foarte bun așa.
M.S.: Ați mai lucrat acest text?
D.L.: Nu.
M.S.: Este o un spectacol de disertație?
D.L.: Nu. Este un spectacol al masteratului de anul I și II, dar a fost construit în anul I de masterat și s-a jucat în două stagiuni. Acum ei termină. Este practic un spectacol al masteranzilor.
M.S.: Ce credeți că e important la un spectacol?
D.L.: Eu vreau emoție…
M.S.: Ca profesor, ce este important pentru dumneavoastră?
D.L.: Este foarte important pentru mine că am experiența actriței, a regizorului și a profesorului, comunici mult mai ușor cu studentul. Am lucrat foarte mult cu actorul să-l pun în valoare pe el, procesul său de creație. Eu și studenții mei avem o relație frumoasă, de prietenie, dar cu anumite limite acceptabile, bineînțeles.
M.S.: Cât timp ați lucrat cu fetele pentru acest spectacol?
D.L.: Cam două luni.
M.S.: Ați mai fost cu acest spectacol și în alte festivaluri?
D.L.: Da, am fost la Chișinău, la Târgoviște, am vrut să-l ducem și la București, dar n-am reușit, au mai fost și alte ieșiri.
M.S.: Dar fetele cum au primit experiența acestor plecări?
D.L.: Foarte bine. De exemplu, la Chișinău am avut o sală de 400 de locuri, ca și aceasta de altfel, dar s-a jucat cu publicul în sală, erau foarte mulți, și nici unul n-a suflat o vorbă… Este important, fata care o interpretează pe Agnes, Raisa Ané, face un rol de compoziție, greu pentru numai 21 de ani. Toată lumea a remarcat-o.
M.S.: Cum credeți ca s-au descurcat fetele în această seară?
D.L.: A fost nevoie de emoție, vibrație, trăiri – pentru un actor tânar este destul de greu, iar ele au reușit. Asta, pentru ele, consider că este un câștig.
Maria Seiculescu