REȘIȚA – Cei peste 500 de tineri din Caraș-Severin și din țară, care au participat în aceste zile la „Întâlnirea tinerilor ortodocși din Banatul de Munte“, au format „Procesiunea tinereții“ și au mărșăluit pe traseul binecunoscut din cartierul Govândari, respectiv Biserica „Sf.Ap.Petru și Pavel“ – Bd.Muncii – Intim – Bd.Republicii – Catedrala „Schimbarea la Față“.
Escortați de mașina Poliției și însoțiți de preoții delegați la manifestare, ei au purtat steaguri tricolore și icoane și au cântat cântece patriotice și religioase, scandând cu entuziasm „Sunt ortodox“. Procesiunea s-a încheiat în fața catedralei, unde s-a format o Agoră a ortodoxiei românești, tinerii fiind pregătiți să-l asculte pe actorul Dan Puric vorbind pe tema „Să fii român!“. Acesta a fost întâmpinat cu pâine și sare de membrii Asociației Tinerilor Ortodocși din Banatul Montan, președinta organizației, Anita Radics, îmbrăcată în costum popular bănățean, oferindu-i un buchet de flori. Încă din start, actorul i-a rugat pe tineri să se apropie, precizând că termenul de conferință nu este chiar potrivit, asta însemnând că trebuie să știi tot, ceea ce nu era cazul, întrucât el nu are pretenția că le știe pe toate.
El și-a început dizertația spunând că neamul, credința și limba sunt cei trei piloni ai identității noastre ca români în contextul bulversant al globalizării, iar „credința unui neam e o taină, nu o problemă socială și nu se discută. Nu confundați cultura cu sfințenia, nu confundați civilizația cu spiritul, cei care vin peste noi ne pot civiliza, dar noi trebuie să-i spiritualizăm, pentru că noi avem suferință, spiritul este Iisus“. Recunoscut pentru limbajul personal în care se adresează oamenilor, el a vorbit despre sămânța creștină a românilor care, chiar dacă rătăcesc prin străinătate la muncă, și-au luat biserica cu ei. A precizat că în contextul socio-politic actual, demersurile sale nu îndeamnă la revoltă, ci la o luciditate și la o tărie sufletească. De asemenea, el a împărtășit celor prezenți crâmpeie din experiența personală în evoluția spirituală, vorbind despre paradoxul între demnitate și smerenie. Inocularea rușinii de a fi român ca lepădare de propria identitate este o altă formă de intoxicare care atentează împotriva propriului neam. Actorul i-a îndemnat pe tineri să-și păstreze reperele și valorile neamului, vorbindu-le despre vocația martiriului și personalitățile care au pus umărul la afirmarea lui.
Strigăt de durere!
Solicitat de presa locală pentru un interviu, la întrebarea Jurnal de Caraș-Severin dacă această desfășurare de forțe a tineretului ortodox poate fi molipsitoare, Dan Puric a răspuns: „Depinde, eu nu mă bazez pe entuziasmul de moment, ci pe linia aceea de forță care poate să ducă o viață. Dacă e să mă bazez – și cred că între ei există și oameni inteligenți, nu pe inteligență mă bazez, ci mă bazez pe sufletele curate. Am înțeles lucrul acesta pot să-l ducă, pentru că va fi o luptă de durată și de catacombă. Mă întreb ce fac ceilalți tineri, sute de mii care au fost scoși atât de repede în stradă fără nici un reper și pe comenzi financiare, ce te faci cu ei?! Acești bieți tineri sărmani, vor fi înconjurați de oameni fără repere, fără credință și sunt tot români. De fapt, diavolul întotdeauna creează confuzii și certuri în interior, e specialist în confuzii. Există o poveste bucovineană extraordinară în care se spune că Pământul este ca o masă cu patru picioare și că acolo dau roată tot timpul niște drăcușori. Dacă n-ar veni gospodinele cu sita să cearnă mălaiul și ei să fugă, s-ar prăbuși Pământul. Ei nu fug la orice zgomot, ei fug la zgomotul de cernere. Femeia cerne răul de bine. Când începi să cerni, ei fug, pe când la noi nu se mai cerne, se amestecă. Noi nu mai suntem una, suntem totuna. Hristos ne-a făcut una, pe când globalizarea ne face totuna. Când e una, ai persoana ta, responsabilă cu ceilalți împreună. E o expresie teribilă a părintelui Stăniloaie care zicea că „libertatea în comuniune cea mai expresivă este în sat“ . Gheorghe e cu vaca, Vasile este la câmp, Ion e cu plugul, dar când e un mort la Ion acasă, se strânge tot satul sau când este foc. A fost distrusă tocmai această libertate în comuniune, de aceea sunt neliniștit“.
Tot la solicitarea Jurnal de Caraș-Severin de a transmite un mesaj tuturor românilor din perspectiva temei dizertației sale, actorul a răspuns: „Nici măcar n-a fost o temă, a fost un strigăt! Un strigăt de durere! Cine l-a auzit…știți cum e scris „cine are urechi de auzit și ochi să vadă“ , eu mi-am făcut datoria cu dragoste. De-acuma încolo, bunul Dumnezeu va crește lanul ăsta. Sper să fi căzut sămânța unde trebuie, pe pământul Aragon. În rest, nu am ce să spun, timpurile sunt cum sunt, eu nu sunt omul care să facă statistici, eu sunt cel care îi scoate pe oameni din statistici, pentru că e ca dragostea planificată, adică o nenorocire“. De asemenea, la întrebarea adresată de cotidianul nostru „Ce înseamnă, pe scurt, să fii român pentru Dan Puric?“ actorul a răspuns: „Când mă gândesc la condiția asta de a fi român, nu mă gândesc ca la un handicap, eu mă gândesc ca la un privilegiu. Să fii român este o bucurie a ființei!“ a exclamat acesta cu sinceritate.