REŞIŢA – Deocamdată, sub două zdrenţe în loc de steaguri, Vama Reşiţa îşi etalează crăpăturile şi gunoaiele…Fără doar şi poate, Vama este una dintre autorităţile statului cu o valoare dincolo de cea instituţională. Iar activitatea şi rolul ei trec dincolo de tranzacţii şi de achitat taxe, fiind una dintre porţile pe care ţara noastră şi le deschide spre ceilalţi. În cazul Reşiţei, spre Uniunea Europeană.
Cum arată astăzi Vama Reşiţa?
La data construirii, care nu e deloc depărtată în timp, clădirea impresiona prin modernism şi prin unicitate. Acum, încă de la intrare, deasupra blazonului instituţiei, două drapeluri îşi flutură-n vânt câteva zdrenţe, drept semn al mândriei naţionale. Sub unduirile lor zac resturi, curtea creându-ţi impresia de kitsch, prin îngrămădirea de gunoaie, la un loc cu diferite facilităţi căzute în dărăpănare.
Vechi ghivece de flori, din ciment, sunt sparte, iar „cioburile“ lor au fost lăsate acolo probabil pentru reconstituire, peste tot e plin de pahare din plastic, pungi, doze de energizant şi borcane. Una dintre porţi, aparent ruptă, a fost legată cu sârmă, iar sub ea stă un placaj putrezit, un geam spart încă îşi păstrează în jur cioburile, iar zidul de ciment care stă drept fundament pentru gardul de fier este plin de crăpături, la fel ca şi curtea interioară.
Înăuntru n-au voie decât maşinile unora, în special ale celor de la Vamă, dar şi ale altora dinafară, deşi sub acoperişul clădirii vieţuiesc şi alte instituţii ale statului. Iar parcarea privatizată din faţa obiectivului, plină şi ea de gunoaie, devine mlaştină atunci când plouă. După cum se plâng trecătorii şi chiar angajaţii…
Antoniu Mocanu