REŞIŢA – În România, copilul instituționalizat are acces direct sau indirect și la formare spirituală, lucru dovedit de prezența preoților în 70% dintre Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) județene precum și de parteneriatele ori simplele colaborări între 90% dintre aceste instituții și structurile bisericești locale.
Există și mici capele de rugăciune în 34% dintre DGASPC-urile județene, în celelalte copiii mergând la bisericile din apropiere. Ceea ce este greu de realizat în Occident, unde biserica este văzută ca o componentă a societății civile iar colaborarea cu statul este una destul de distantă. În România, cele două se află într-o relație de complementaritate. Ion Petrică ajunge la aceste concluzii la capătul unui studiu la nivel național ale cărui rezultate le compară cu date culese din câteva țări europene.
Lucrarea supune atenției un important demers științific oglindind și experiența de referent de specialitate pe care autorul a acumulat-o în peste 11 ani de muncă în cadrul DGASPC Caraș-Severin. Prefațată de Alin Gavreliuc și evaluată de un consiliu științific ce reunește specialiști din Franța, Portugalia, Bulgaria, Belgia, Elveția și Ungaria, cartea reprezintă teza cu care autorul și-a susținut doctoratul în sociologie sub îndrumarea prof. univ. dr. Viorel Prelici.
Ionel Ivaşcu