REȘIȚA – …viaţa e aici. Că dimineaţa cafeaua trebuie savurată fără grabă şi fără ca aburii ei să se piardă printre frământări.
Aş vrea să înţelegem că în multe din ceea ce ni se întâmplă avem o influenţă mică şi că mereu lumina şi umbrele se împletesc, ne pândesc şi ni se arată deopotrivă. Aş vrea să înţelegem că, deşi unii suntem ascunşi în trupuri aparent puternice, toţi suntem fragili. Aş vrea să înţelegem că în fiecare om există un apus şi un răsărit, stări de bine şi stări de tristeţe. Dacă am înţelege asta, invidia şi egoismul poate nu ar mai încolţi în nimeni.
Aş vrea să înţelegem că dincolo de orice reuşită adevărată există multe pierderi şi neîmpliniri, că este bine să respirăm libertăţile zborului neînvăţat, dar să nu ne dezlipim de realităţi. Că nu orice zâmbet ascunde orizonturi senine, că există şi încercări care deschid drumuri spre nicăieri. Aş vrea să înţelegem că există tăceri care dor şi linişte care vindecă şi înţelegând asta am evita zgomotul inutil şi ne-am găsi cuvintele care alină. Dacă am putea asculta mai mult am înţelege că nu ar fi atâtea suflete neînţelese în jurul nostru, dacă am avea răbdare să stăm de vorbă cu noi mai des, nu am bate la uşi în pragul cărora nu ne aşteaptă nicio lumină și nu am închide porți ce nu ar trebui încuiate nici când orgoliul urlă.
Aş vrea să înţelegem că viaţa este spectacolul în care unii oameni aleg să existe, iar alţii aleg doar să respire; unii luptă, iar alţii renunţă, unii iubesc prea puţin, iar alţii urăsc prea mult; unii visează doar noaptea, iar alţii habar nu au ce sunt visele adevărate, unii se pierd, alţii se regăsesc. Şi încă ce spectacol…! Aş vrea să înţelegem că uneori e bine să ridicăm bariere între noi şi ceilalţi, dar numai pentru a vedea dacă acest lucru ne ajută să fim mai fericiţi. Aş vrea să înţelegem că nu cuvintele grele, aroganţa sau răzbunarea îl dor pe cel care te-a dezamăgit, ci indiferenţa.
Aş vrea să înţelegem că nu avem mereu dreptate, că mai avem nevoie şi de părerile celor din jur, că ascultăm puţin și vorbim şi fără sens; că greşim mult, dar iertăm puţin. Aş vrea să înțelegem că şi când ascultăm nu înţelegem. Vorbim, dar nu credem ceea ce spunem. Simţim, dar parcă ne e frică de ceea ce simţim. Că vrem mai multe decât putem oferi…Aş vrea să înţelegem că cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care nu le plănuieşti şi că cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viaţă sunt cele pe care nu le căutăm cu ardoare.
„Iubeşte-ţi viaţa chiar şi în momentele dificile. Nici unul dintre noi nu pleacă de aici în viaţă, aşa că vă rog să vă gândiţi. Mâncaţi ce vă place. Umblaţi prin soare. Săriţi în valurile mării. Spuneţi adevărul din inima voastră. Fiti prostuţi. Fiţi buni. Fiţi copii. Faceţi lucruri ciudate. Iubiţi. Iertaţi. Nu este timp pentru nimic altceva“. Asta spune Keanu Reeves. Şi dincolo de alte cuvinte, aş vrea să înţelegem că viaţa e aici… În fiecare dintre noi.