CARAŞ-SEVERIN – Managerii agenţiilor de turism consideră că Autoritatea Națională pentru Turism trebuie să revizuiască normele în vigoare. Acordarea licenţei de turism în baza achitării unei poliţe de insolvabilitate este discriminatorie, susţin actorii de pe piaţa turistică din județ.
Pe de-o parte, primele de asigurare sunt inutile, iar pe de alta, segmentul agenţiilor este singurul din sfera serviciilor de profil care sunt obligate la încheierea unui asemenea tip de poliţă. „Ministerul s-a pripit când a decis retragerea licenţelor pentru agenţiile fără poliţe de asigurare în cazul insolvenţei, iar măsura aleasă este discriminatorie. Nu am auzit ca un hotel sau o pensiune să trebuiască asigurată în aceleaşi condiţii pentru obţinerea licenţei. Nici firmele de transport turişti nu se asigură decât ca răspundere civilă auto. E ca şi cum ai obliga o firmă de închirieri apartamente la aceleaşi condiţii. Autorităţile obligă firmele mici şi mijlocii să descopere portiţe legale şi logice, spre exemplu, ca agenţiile de turism să se transforme în agenţii imobiliare care închiriază camere în alte ţări pentru perioade scurte“, consideră Daniel Laţcu, reprezentantul unei agenţii de turism cărăşene.
Agenţii de turism consideră că, economic vorbind, nicio altă firmă, din sectorul serviciilor sau nu, nu este obligată să încheie poliţe de insolvabilitate. „Nicio agenţie din România nu-şi garantează serviciile către clienţi prin această poliţă obligatorie. Poliţa nu garantează faptul că o agenţie de turism îşi va duce la bun sfârşit un sezon turistic. Normele ar trebui regândite şi modificate în aşa fel încât să devină obligatorie asigurarea storno sau o poliţă inclusă în fiecare pachet de servicii turistice în parte. Suma, care oscilează între 1,6 şi 2% din valoarea totală a pachetului, este suportată şi de agenţie şi de beneficiar, şi garantează returnarea sumei în integralitate sau partea care a mai rămas până la finalizarea sejurului“, a adăugat Laţcu.
Agenţii de turism consideră că este insuficientă o poliţă pe care o plăteşte o societate detailistă cu 500 de dolari pe an şi care acoperă maximum 10.000 de dolari în caz de insolvabilitate, iar la un touroperator cu 1.200 de dolari acoperă maximum 50.000 de dolari pe an. Sumele respective nu acoperă deloc daunele în cazul insolvenţei, aşa cum s-a întâmplat recent la doi touroperatori, sumele trecând mult peste 100.000 de dolari daune ale turiştilor. „Pentru acordarea unei licenţe de turism ar fi mai relevant un istoric al firmei, un cazier economic, un grad de îndatorare ce ar pune în pericol bunul mers al repectivului agent economic. Repet, soluţia ar fi ca fiecare sejur să fie asigurat“, a mai spus Laţcu.