OȚELU ROȘU – La 13 martie 1960, Emil Mateiaș și Paul Kovacs puneau bazele Cineclubului „Oțelul Roșu”.
Emil Mateiaș, laminator în uzina din oraș, citise în ziarul „Contemporanul” că la Brașov exista un cineclub care făcea filme de amatori. Paul Kovacs, șeful serviciului vânzări din uzină, vorbea limba germană și avea asemenea informații din Germania democrată și Cehoslovacia. Cu excepția lor, puțini din oraș știau că și amatorii puteau face filme. „Ne-au încurajat oameni de cultură precum Angela şi Tiberiu Boşcaiu, Eugen Bercovici sau Nicolae Văcărescu. Am primit un modest sediu, cabina de proiecţie a fostului cinematograf, și am pus bazele cineclubului”, își amintește dl. Mateiaș. Ulterior, Uniunea Generală a Sindicatelor a oferit cineclubului un aparat de filmat cu arc. Așa s-a realizat primul film, intitulat „Cine este vinovat?”, pe o temă de protecţia muncii, film care a umplut sala.
În 1979, Emil Mateiaș se stabilea în Germania. Dar a rămas cineamator și a obţinut premii la cel mai înalt nivel. În perioada 2010-2015 s-a ocupat personal de afilierea României la Uniunea Internaţională de Cinema, a înfiinţat un centru de documentare şi realizare de filme în cadrul Liceului Bănățean, în 2014 a organizat o tabără de creație cu un grup de elevi, iar în 2015 filmul „Tradiţii de neuitat”, realizat în cadrul centrului, a fost premiat la Festivalul Mondial de Film UNICA de la St. Petersburg precum şi la Festivalul Naţional de Etnografie.
La vară, Emil Mateiaș vrea să organizeze o altă tabără de creație. A discutat deja cu d-na Rozina Ghiorghioni, directoarea Liceului Bănățean, și cu d-na Ramona Bogdan, directoarea școlilor gimnaziale ce aparțin de comuna Zăvoi, iar răspunsurile au fost pozitive. Tot la vară, prin munca sa, la Suceava se va desfășura a 78-a ediție a Festivalului Internațional de Film „UNICA”, manifestare care se adresează realizatorilor de film neprofesioniști și care se va desfășura pentru prima dată în România.
Dorințe? „Cineamatorismul românesc să se alinieze la mişcarea internaţională din acest domeniu. De pildă, în Germania, ca în mai toate ţările europene, mişcarea de cineamatori este una de masă. Din păcate, tinerii de azi cred că filmările se fac cu telefonul mobil, fără concept şi fără vreo valoare artistică ori etică”, își încheie gândurile dl. Mateiaș.