Ce vă leagă de Reşiţa?
F.Ş.: Foarte multe. M-am născut acolo, am stat acolo până la 18 ani, am terminat Liceul de Matematică-Fizică, am început activitatea mea de televiziune acolo, la Terra Sat. De Reşiţa mă leagă contactul cu filmul, mergeam la cinema, la toate, şi la Dacia şi la Cultural sau Muncitoresc. Prima oară am fost la cinematograf la vârsta de cinci ani. M-a dus tata la un film românesc, la Muncitoresc, însă m-am speriat foarte tare şi a trebuit să ieşim din sală, să mă ducă tata acasă.
Cum au fost anii de liceu?
F.Ş.: Deşi am intrat la Liceul de Matematică-Fizică, când am dat treapta m-am transferat la profilul de filologie, am fost mai interesat de partea asta. L-am avut diriginte pe domnul profesor Oţa, iar la filologie pe dna profesoară Novac. Mi-a plăcut foarte mult la acest liceu, pe care l-am terminat în 1993. Am avut foarte mulţi profesori buni, mi-l amintesc pe domnul profesor Vişan, cu care m-am înţeles bine şi cu care discutam foarte multe.
De ce filosofie?
F.Ş.: Pasiunea pentru filosofie o am din liceu. Eu nu am studiat filosofia la liceu, nu aveam ore de filosofie în programă, dar aveam un profesor deosebit, domnul Todor, el mi-a deschis calea spre filosofie, îmi aducea cărţi, mergeam la dânsul acasă unde luam oarecum ore, dar nu era ceva plătit, ci doar din plăcerea domnului profesor şi a mea. Apoi, după liceu, am reuşit să intru la Cluj, la facultatea de filosofie…
Mai aveţi prieteni în Reşiţa?
F.Ş.: A trecut ceva vreme, ne-am mai îndepărtat… am un prieten, Robert Mitrei, cu care petreceam după amiezele în Centru, pe lângă fântână, apoi m-am înţeles excelent cu Cătălin Buică, acum este tehnician dentar, eram prieteni de la Terra Sat…“
Deschidem şi acest capitol, cum ai început la televiziune?
F.Ş.: Eram în vacanţa dintre anul trei şi anul patru de facultate, eu studiam la Cluj filosofia şi eram acasă, în vacanţă. La Terra Sat, prima televiziune la care am lucrat, se făceau angajări, aveau nevoie de un reporter, dar de cineva cu studiile încheiate. Eu, deşi eram în anul trei, le-am spus că am terminat anul patru, ca să mă ia la concurs. Am dat concurs, printre cei veniţi îmi amintesc că a fost şi Valeriu Hora, am dat examen amândoi. Totul era pe studio, trebuia să apărem pe ecran să vorbim. Îmi amintesc că el mi-a spus, după ce m-a văzut pe sticlă, «ai să iei sigur, dai foarte bine», iar eu, pentru că şi eu îl văzusem pe el, i-am spus la fel că sigur pe el îl vor lua, pentru că mi se părea că era cel mai potrivit. Deşi voiau un singur reporter, până la urmă ne-au angajat pe amândoi. Părinţilor mei nu le-am spus nimic, am făcut prima emisiune, iar când trebuia să fie difuzată i-am chemat pe amândoi în bucătărie, am dat drumul la televizor şi le-am arătat emisiunea mea. Aveam zilnic de făcut o ştire şi o emisiune. Când am început anul patru de facultate a trebuit să renunţ, dar pentru că aveam deja experienţă în televiziune, am reuşit să mă angajez la TVR Cluj.
Ce foşti colegi vă mai amintiţi?
F.Ş.: Mălina Petre, o adevărată doamnă, vorbea foarte frumos cu noi, explica, ne ajuta, am numai cuvinte de laudă la adresa dânsei. Îmi amintesc de un operator, Dan Popoviciu, v-am spus deja de Valeriu Hora…
Cum aţi făcut pasul spre regie?
F.Ş.: Eram la Cluj, mi se oferise oportunitatea de a rămâne asistent universitar, părinţii mei, oameni simpli, erau extrem de încântaţi. Când le-am spus de regie, au crezut că este o simplă ideea de a mea, nu credeau că voi intra. Se intra greu, eram 25 de candidaţi pentru un loc, iar eu nu am fost la nici o oră, la nici un curs de pregătire în timp ce alţii luau ore chiar de la profesorii de la ATF. Eu am dat examen din nişte materii pe care nu le-am făcut niciodată în viaţa mea. Părinţii mei erau oameni simplii, ei m-au ajutat moral tot timpul – şi financiar până prin anul trei de facultate când am început să lucrez. Mama mi-a spus: «e alegerea ta, eşti deja mare, noi te susţinem». Am intrat la regie şi am ajuns până la Berlin…
Mai veniţi la Reşiţa?
F.Ş.: Da, la părinţi. Stau mai mult acasă. În adolescenţă îmi plăceau mult ieşirile în natură, pe jos, cu prietenii, la Şură, Văliug, Trei Ape sau pe Semenic mergeam foarte des. Acum vreau să vin cu filmul la Reşiţa. Voi include Reşiţa în turneul naţional de promovare al acestuia. Vreau să vin şi eu cu filmul, să vin cu actorii, să-l prezint şi să văd reacţia sălii. Rămâne să vedem şi unde ar putea rula…
Mulţumim şi vă aşteptăm la Reşiţa!
Cristian Franţ