E un lucru deosebit să admiri unul dintre monumentele arhitecturale, culturale şi de învăţământ ale Reşiţei. Un imobil care a rezistat 100 de ani, care a dat Reşiţei şi Banatului Montan o serie de oameni de valoare.
Impresionantă a fost prezenţa foştilor elevi şi dascăli, unii dintre ei venind special pentru acest eveniment din diverse colţuri ale Europei. Toţi au fost răsplătiţi cu diplome de excelenţă şi diplome de onoare.
Clădirea a fost construită în anul 1907 cu contribuţia bisericii catolice, fiind considerată o instituţie reprezentativă pentru populaţia Reşiţei. Şcoala a funcţionat cu clase române, germane şi maghiare, fiind un exemplu al armoniei şi bunei convieţuiri între copiii de naţionalitate diferită.
Manifestările de astăzi au debutat cu un miniconcert al orchestrei de cameră de la Liceul de Artă „Sabin Păuţa“. Melodiile lente au avut menirea de a smulge amintiri de sufletele celor care aici s-au format pentru viaţă.
Lacrimile din ochii celor prezenţi oglindeau mândria că au fost cândva elevi sau cadre didactice la Şcoala de Beton. Discursurile actualei directoare, Marianne Troner, şi ale primarului Reşiţei, Liviu Spătaru, au amplificat intensitatea momentului.
Cert e că şi după aniversarea acestui centenar, Şcoala de beton, va rămâne, aşa cum spunea şi dl. Spătaru, betonată ca simbol al învăţământului reşiţean.
Nina Curiţa