Jurnal CS: Cristi, a mai trecut un an. Unul crucial pentru tine, pentru familia ta, pentru prietenii apropiaţi. Cum îl caracaterizezi, acum, la final?
C.C.: Unul ca oricare altul, cu bune şi rele. Asta la prima vedere. Sigur a fost, adică încă este, un an pe care l-am început prost. Dar, din fericire s-a terminat bine. Pot spune că am închis un nou capitol, dintr-o viaţă cu evenimente imprevizibile, pe care trebuie să le treci, atunci când ai familia lângă tine.
Jurnal CS: Crezi sau cel puţin speri că ai scăpat de ghinioane? Ce simţi?
C.C.: Că sunt un om norocos. Accidentările în viaţa unui sportiv sunt inerente. Deci, nu le-aş numi chiar ghinioane. Noi am mai discutat, chiar şi în particular. Tata m-a învăţat, m-a educat să muncesc. Deci, am mai declarat, nici când intru în teren nu mă pot da la o parte, nu pot păcăli fotbalul. De aceea, am convingerea că m-am născut ca să muncesc, să-mi îndeplinesc obiectivele pe care mi le-am propus. Oricum, în 2010 mi s-a născut al doilea copil şi suntem fericiţi.
Jurnal CS: Şi ai câştigat cinci trofee cu Inter Milano.
C.C.: Ţi-am spus că sunt un om norocos? Pentru că, atâta timp cât într-un an reuşeşti să câştigi cinci trofee, din şase posibile, nu poţi numi acest lucru ghinion. Viaţa de sportiv, de fotbalist în cazul meu presupune multe, iar când ai familia alături, eşti sănătos, şi succesele îţi surâd, sunt îndeplinite toate dorinţele de a fi fericit.
Jurnal CS: Aşa cum se întâmplă în aceste zile, când sunteţi cu toţii la Poiana Braşov.
C.C.: Într-adevăr. Ştii cum e? Sărbătorile sunt făcute ca să le petreci în familie. Atunci când timpul îţi permite. Am câteva zile libere şi ne bucurăm împreună de ele. Ne simţim foarte bine şi încercăm să uităm pentru câteva zile de viaţa cotidiană obişnuită. Nu pot să spun decât că sunt fericit! Iar acest lucru înseamnă enorm pentru mine, în perspectiva unui nou an.
Jurnal CS: Te afli în zona în care s-a realizat un film publicitar, cu o grupă de copii şi juniori din Valea Domanului a Reşiţei. Peliculă în care eşti antrenor principal. Cum ţi s-a părut iniţiativa?
C.C.: Excelentă. Pentru că s-a făcut şi o bună propagandă fotbalului din Reşiţa, din Valea Domanului, de-acolo de unde am plecat. Fireşte, am acceptat cu mare plăcere această provocare. Iar copiii au fost minunaţi. Le transmit sărbători fericite, cu speranţa că majoritatea dintre ei vor ajunge acolo unde îşi doresc, adică să devină mari fotbalişti. Mă bucur şi pentru Cristi Bobar, pentru că este o realizare şi pentru el. A dovedit încă odată că este un bun manager. A făcut multe la stadion, şi îl apreciez pentru munca depusă. Şi el este un muncitor, un pasionat, iar rezultatele se văd.
Jurnal CS: Cu ce gânduri păşeşti în 2011?
C.C.: Ca în fiecare an, cu toţii ne dorim să fim sănătoşi, în primul rând. Să putem munci, să ne îndeplinim anumite obiective, să fim alături de familie şi să ne bucurăm de copiii pe care îi avem.
Jurnal CS: Un mesaj pentru reşiţeni?
C.C.: Sărbători fericite! Un an nou mai liniştit, cu mai puţine griji, cu mai multe satisfacţii şi cu multă sănătate!
Jurnal CS: Multă sănătate şi noi împliniri în anul care vine!
Marius Moraru
