REŞIŢA – Mărturiseşte Aurel Mănescu, cel mai vechi cizmar activ din judeţ, despre meseria sa. Dacă înainte de ’89 meseria de cizmar era la mare căutare, acum, tinerii fug de ea. Cel care cunoaşte cel mai bine această problemă este Aurel Mănescu, şeful atelierului de cizmărie din zona Piaţa Reşiţa Sud, cel prin mâinile căruia au trecut, de-a lungul timpului, zeci de generaţii de ucenici, pe care i-a şcolit cum a ştiut mai bine.
Şi nu are cum să nu-şi cunoască bine meseria, de vreme ce este în breaslă de peste patru decenii. „M-am născut la Vrani şi locuiesc în Bocşa iar, de-o viaţă, lucrez la Reşiţa. Am făcut şcoala de arte şi meserii la Brăila, iar pe cea de maiştri la Iaşi. Nevasta am găsit-o tocmai în partea de nord a ţării, la Sighetul Marmaţiei“.
Bărbatul zâmbeşte şi îşi continuă povestea: „Pe mulţi i-am învăţat această meserie. Cam 32 de generaţii au trecut prin mâinile mele. Din unii am făcut adevăraţi cizmari, de alţii s-a prins mai greu. Mulţi dintre ei au renunţat la acest meşteşug şi au plecat la muncă în străinătate. Oricum, după anul 2000 nu m-a mai căutat nici un tânăr pentru a-l învăţa meserie. Nu-i mai interesează. Cred că le e teamă de muncă“. Aurel Mănescu este un om volubil, sociabil, bucuros ori de câte ori uşa de la intrarea atelierului său se deschide şi se închide. Pe oamenii care îi calcă pragul îi consideră musafiri, şi nu clienţi. Poate de aceea se întorc de fiecare dată tot la el. Face haz de necaz de criză. Nu a vrut să creadă în ea, însă, de la o zi la alta, vede cum numărul clienţilor este tot mai mic. „Nu mai este ceea ce a fost odată. Faţă de anii trecuţi, avem solicitări cu 50% mai puţine pentru încălţămintea făcută pe comandă. La reparţii stăm bine că, aşa sunt vremurile, nu-i mai vine omului să-şi arunce încălţămintea stricată, aşa că vine cu ea la reparat“, mărturiseşte cizmarul.
În atelier, împreună cu cei trei colegi ai săi, Aurel Mănescu dă viaţă fiecărei bucăţi de piele care-i pică-n mână. „Eu nu sunt doar cizmar. Sunt confecţioner şi designer. Eu îmi fac schiţele pentru pantofi iar, o dată la câteva săptămâni, modelele expuse pe raft pentru vânzare sunt înlocuite cu altele noi. Îmi place mereu să mă reinventez. Am şi o echipă pricepută şi împreună facem lucruri de calitate, aşa cum se făcea încălţămintea acum 30-40 de ani. Nu ne batem joc de oameni şi nici nu avem preţuri mari. Cea mai scumpă pereche de pantofi costă 160 de lei. În magazine nu găseşti încălţăminte de calitate, la astfel de preţuri. Noi vindem la preţ de producător şi facem şi încălţăminte pentru persoanele care au probleme ortopedice. Suntem singurul atelier din judeţ care se ocupă cu aşa ceva“, spune mândru bărbatul.
Deşi nu câştigă mult din această meserie, iar din 2006 Aurel Mănescu are diplomă de inginer, după ce a urmat timp de patru ani cursurile Universităţii „Eftimie Murgu“, meşterul nu vrea cu nici un chip să-şi schimbe meseria. „Mi s-a oferit de multe ori posibilitatea să lucrez la birou, să fiu un domn. Dar de fiecare dată am renunţat, căci eu m-am născut să fiu cizmar. Prin asta mi-am câştigat încrederea şi credibilitatea clienţilor mei“.
Roxana Bălan Nafiru