REŞIŢA – O întâlnire „romantică”, o vânătoare de șobolani și două cadavre în saci menajeri.
„Sunt mort… după tine. Am să înnebunesc dacă nu te… văd”, și declarația de dragoste continuă. E vorba despre scrisoarea pe care „fostul” a trimis-o cândva iubitei și pe care „actualul” o descoperă în poșeta ei în încercarea de a o „cunoaște”. El consideră că oamenii sunt ca automobilele: trebuie desfăcuți piesă cu piesă pentru a vedea ce se află în spatele caroseriei strălucitoare. Adesea, învelișul frumos acoperă gunoi și mizerie. Fata acceptă invitația la plimbarea cu mașina pe care băiatul și-a construit-o singur și a dezasamblat-o de multe ori. Mașina e o iluzie, la fel ca și zborul la bordul ei, întâlnirea ce se voia romantică și idila ce se dorea înfiripată. El este criminalul în serie despre care presa a scris și poartă-n buzunar bilețele cu numele victimelor și data la care le-a violat și ucis.
Finalul piesei „Vânătoare de șobolani”, căci despre asta este vorba, este unul tragic. Fata plătește prețul naivității și cade victimă avansurilor lui. Cei doi mor îmbrățișați, răpuși de focurile trase de oamenii veniți să stârpească șobolanii din haznaua în care tinerii își dăduseră întâlnire. Prea trist, prea crud. Prea adevărat… Pe scena Teatrului de Vest nu s-a jucat o poveste, ci o realitate mult prea prezentă în jurul nostru.