– Care ar fi, dupa doi ani de mandat si, totodata, doi ani de existenta
a comunei, principalele dumneavoastra realizari?
– Cea mai mare realizare a noastra de pâna acum este finalizarea aductiunii
de apa. Conducta, care face legatura între Arad si Zadareni, are o lungime
de 5 kilometri. Saptamâna aceasta vor începe lucrarile de extindere
a retelei pe toate strazile, costurile totale urmând a fi de aproximativ
un milion de euro. Vor putea beneficia de apa curenta toti cei 2.400 de locuitori.
– De unde ati obtinut fondurile?
– Anul trecut am depus un proiect si am reusit sa obtinem astfel o finantare
guvernamentala.
– La capitolul nerealizari cum stati?
– Din pacate avem si nerealizari. În primul rând as fi vrut sa
fac o scoala noua. Cladirea principala a scolii unde învata acum cei aproximativ
300 de copii dateaza din anul 1890. În timp, marindu-se numarul de elevi,
s-a tot construit. Am ajuns astfel sa avem trei imobile destinate învatamântului,
situate la oarecare distanta unul de celalalt. Mai mult, imobilul principal
e revendicat de biserica romano-catolica.
E adevarat ca proprietarii au obligatia sa ne mai lase sa folosim spatiul înca
trei ani, cu chirie bineînteles, dar asta nu e o solutie. Am fi vrut sa
ridicam un imobil nou, care sa corespunda standardelor actuale, drept pentru
care am si depus un proiect la Inspectoratul Scolar Judetean, pentru a fi inclusi
în lista de prioritati.
– Ati dispune de bani, daca s-ar pune problema sa participe si consiliul
local la cheltuieli?
– Ne-am bazat initial pe vânzarea unor terenuri aflate în proprietatea
comunei Zadareni, dar odata cu aparitia Legii 247/2005, privind reforma în
domeniile proprietatii si justitiei, nu am mai putut vinde nimic.
Nu am abandonat însa aceasta idee, urmând ca dupa terminarea aplicarii
Legii 247 sa revenim. Speram ca atunci, fiind pe lista de prioritati vom obtine
si de la Guvern sprijin financiar, pentru ca la o prima estimare am avea nevoie
de 24,5 miliarde de lei, de 2,5 ori bugetul comunei, or, singuri nu am putea
suporta aceste cheltuieli.
– Va multumesc.
Lucian Serban