„Ne temem să nu cumva să ne prindă iarna cu teracotele distruse. Nu mai avem lemne pentru foc, dar mai grav este că nu avem unde să facem focul. Apa ne-a distrus tot, case, mobilier… speranţe. Am primit doar apă şi pâine timp de două zile după indundaţii, apoi nu ne-a mai deschis nimeni uşa. Chiar dacă locuim în cea mai mare comună, suntem foarte necăjiţi“, povesteşte Domnica Stănică. Şi Gheorghe Stoichescu este de acord cu ceea ce femeia spune, „eu am două fetiţe, se pare însă că nimănui nu îi pasă de aceste lucruri. Aşteptăm cu groază venirea iernii“.
Atunci, la început de iulie, peste cele 20 de case din Colonie s-a abătut marea nenorocire. De atunci viaţa lor înseamnă aşteptare, înseamnă rugăminţi şi totodată dezamăgire. Probabil că acum, în prag de campanie electorală, Emil Boc va reuşi să găsească resursele necesare pentru a ajuta cele câteva zeci de suflete măcinate de deznădejde.
Au trecut două luni, poate vor mai trece două până promisiunile vor deveni realitate.
Anca Preda, Doina Roela